Oradea. Arta murală a captat în ultimul timp atenţia orădenilor şi a turiştilor prin două proiecte mari finanțate prin programul de bugetare participativă, o colaborare dintre Visit Oradea și Asociația D’Art. Proiectele „Dream Big” şi „Anotimpurile Art Nouveau” au fost coordonate de artistul orădean Roxi Netea, cea care a făcut şi proiectul „Mozaic citadin” de pe aleea din Parcul Libertăţii dar şi murala din Parcul Petőfi.

Artista e dat culoare oraşului şi nu se va opri aici. Are şi alte proiecte în plan, inclusiv un festival de artă stradală care să reunească mai mulţi artişti din ţară. De altfel, Roxana Netea a câştigat la finalul anului trecut în cadrul Galei Comunităţii Bihorene, premiul „Promotor al culturii şi artei” pentru felul în care promovează arta stradală și simbolurile reprezentative ale orașului Oradea.

[eadvert]

Cine este Roxie Netea?

Roxie Netea este artist viziual şi artist stradal local. Pasiunea ei pentru artă stradală s-a dezvoltat, după cum a mărturisit Roxie, în copilărie, după care a absolvit Liceul de Artă din Oradea şi Facultatea de Arte şi Design din Timişoara.

Parcursul ei spre arta stradală îl povesteşte cu însufleţire, cu pasiune. A început cu o vizualizare pe Youtube a unui filmuleţ în care 100 de artişti au „cucerit” un orăşel modest din Tunisia, schimbând locul prin concept, culoare şi estetică. A fost fermecată de acest act artistic şi la scurt timp a „contactat virusul street art”.

S-a întâmplat în urmă cu 9 ani în cadrul unui festival underground de muzică electronică la care a fost invitată să se ocupe de identitatea vizuală în calitate de designer grafic. Organizatorul a venit cu ideea să aducă în festival panouri pe care artişti de graffiti să le picteze. A încercat şi ea, plăcându-i provocările, deşi nu mai pusese mâna niciodată pe un spray. În acel moment ceva s-a schimbat pentru Roxie. A aplicat la un open call lansat în Bucureşti, un proiect colectiv cu artişti italieni şi artişti români care urma să aibă loc în Lecce, în sudul Italiei. A fost acceptată, şi acolo a realizat un mural de 3×8 metri pe peretele unui teatru local. Lucrarea reprezenta o sirenă şi un scafandru, prinşi într-o iubire imposibilă.

Atunci a realizat şi dezavantajele artei stradale, spune Roxie, în condiţiile în care depinzi foarte mult de vreme în realizarea unui mural, fie că stai în căldură mare, fie că eşti împiedicat de ploaie să îţi faci lucrarea. Dar cu pasiune şi bucurie, a avut curajul de a face „saltul” în universul artei stradale, de a porni pe acest drum care i-a adus multe satisfacţii.

Din Timişoara, în Tunis

În Timişoara a intrat în grupul „băieţilor graffiti” şi a încercat tot felul de exerciţii pe un perete dintr-o zonă dezafectată. Lucrarea ei a fost până la urmă un statement despre diferenţa între graffiti şi arta stradală. A urmat o colaboare cu organizatorii de proiecte de artă stradală din Timişoara, realizând un mural la Uzina de Apă, sau mai apoi la Festivalul Florilor. Indiferent de lucrarea de artă stradală, este important, spune Roxie, să ţii cont de spaţiul în care o realizezi, de cui îi este adresat şi ce se întâmplă în acel spaţiu.

A participat şi la un festival de artă feministă din Tunisia unde a făcut o lucrare cu câteva matrioșca reprezentând diversitatea universului feminin. „Pentru mine este foarte important experimentul. Nu contează atât de mult cum mă exprim. Poate fi performance, poate fi artă stradală. Contează foarte mult conceptul din spatele lucrării”.

Acolo a mai realizat şi un mural cu un nud feminin pe un glob pământesc, lucrare care a trezit reacţii şi întrebări într-o ţară musulmană. „Artistul nu este menit să răspundă la întrebări, el este menit să plaseze întrebări”, spune Roxie.

La Bucureşti a lucrat cu artistul stradal IRLO la un jamm session artistic, timp de patru ore, în timpul unui concert. Lucrarea murală a devenit copertă de album. „Modul meu de a picta este jucăuş, ludic, dar mesajul e întotdeauna puţin filosofic, de ordin metafizic”, spune Roxie.

Faţa nevăzută a Indiei

Următorul proiect a fost în India, un proiect de land art prin care creezi artă cu ceea ce îţi oferă natura (pietre, crengi, bambus). În plus, alături de un artist indian a pictat şi intrarea într-o şcoală dintr-un sătuc sărac din Bengalul de Vest. Limbajul comun a fost arta, cei doi ilustrând pe perete cele şapte chakre. A fost fascinată de partea nevăzută a Indiei, „cea simţită”, pe care nu poate să ţi-o explice nimeni decât dacă o vezi.

A revenit în India cu o rezidenţă artistică alături de mai mulţi artişti din toată lumea. Au reuşit să anime un alt sătuc din India, tot din Bengalul de Vest, pictând o instalaţie cu cutii şi beţişoare de chibrituri, dar şi organizând un workshop de pictat măşti împreună cu copiii din sat, şi un performance alături de o artistă din India. Oamenii locului au fost foarte impresionaţi de ceea ce artiştii au realizat, un sătean aducându-i Roxanei în semn de mulţumire o ceapă din grădina lui.

În proiectele în care a fost implicată, Roxie şi-a făcut mulţi prieteni printre artiştii stradali, pe care îşi doreşte să îi coopteze în viitoare proiecte, inclusiv într-un festival de street art.

Prima participare la un festival de artă stradală serios a fost la Sibiu, la SISAF, mărtriseşte artista, unde a pictat un panou în care se regăsesc influenţele indiene prin prezenţa zeităţii Ganesh, patron al artelor şi al ştiinţei.

„Arta stradală nu trebuie să se întâmple neapărat în oraş. Am pictat şi o staţie de autobuz lângă un sătuc de lângă Timişoara, Buzad, unde am pictat povestea lui Ion Creangă, «Punguţa cu doi bani», spune Roxie.

A mai pictat şi coridorul unui hostel din Timişoara, cu scări art nouveau. Şi-a imaginat corbi care construiesc un cuib din inimi cu gândul la oamenii care se ataşează unii de alţii. A împodobit cu o poveste cu ciuperci şi casa părinţilor dar şi cu flori şi gâze peretele casei socrilor. Totul în jurul Roxanei e culoare, e bucuria mesajului, a artei.

„Ascult ce îmi dictează intuiţia”

În Oradea a început în faţa Galeriei de Artă de pe pietonală, cu o paletă ilustrând clădiri reprezentative din Oradea. „Lucrarea reprezintă locul unde mi-am descoperit pasiunea pentru desen şi pictură”, spune artista. Apoi, la Street Delivery a realizat împreună cu artistul plastic Horia Sălăgean o murală în Parcul Petőfi având ca subiect pe Eva în Grădina Edenului.

„Unele lucruri se întâmplă fără neapărat o explicaţie. Pur şi simplu ascult ce îmi dictează intuiţia şi după aceea mă uit şi spun: da, într-adevăr are sens! Deşi, în momentul în care pictez, nu înţeleg de ce acolo trebuie să fie un om, de ce trebuie să fie o figură… Pur şi simplu aşa simt. Asta este frumuseţea artei, pentru că este interpretabilă şi, mai ales în arta stradală frumuseţea este că primeşti feedback-ul imediat”, mărturiseşte Roxie.

A urmat „Mozaic citadin”, aleea pictată din Parcul Libertăţii, compusă din mai multe scene care au ilustrat ceea ce este reprezentativ pentru oraş, o metaforă în care este constant prezentă dualitatea: noapte-zi, feminin-masculin, viaţă-moarte. A inclus în lucrare şi vulturul, element reprezentativ al oraşului, care din păcate, spune Roxie, a dispărut din peisajul oraşului.

Atunci a cunoscut mai mulţi artişti care ulterior s-au alăturat şi celorlaltor proiecte: „Dream Big” din parcarea parcului Brătianu, la care a colaborat cu Cristian Sabău, George Hociung şi Ervin Racz, şi „Anotimpurile Art Nouveau” din parcarea din str. Tudor Vladimirescu, alături de artistul timişorean Flaviu Roua (aka Jones), ajutat de Răzvan Rujoiu (Aka Bebe).

Şi în Moszkva a pictat un mural care face legătura peste timp între o doamnă de epocă şi un punk-ist. Ei comunică pe calea undelor printr-un „canal de teleportare a simţurilor”. De altfel, la Moszkva, Roxie Netea a organizat zilele trecute, în colaborare cu Bers Nova, o întâlnire despre arta stradală în care artiştii implicaţi în proiectul „Dream Big” au vorbit despre picturile murale şi despre viitoare proiecte.

Artista orădeană are acum în plan un festival de artă stradală şi două noi proiecte murale. Unul este dedicat arhitectului Rimanóczy Kálmán Junior şi ar urma să fie realizat în spatele Catedralei Greco-Catolice Sfântul Nicolae. Cel de al doilea este proiectul „Regenerare urbană prin artă – Promenada Podul Sfântul Ladislau”. Propunerea ei vizează cele 50 de arcade, nișe încastrate în zid, dispuse simetric pe toată lungimea promenadei de sub Podul Sfântul Ladislau, care ar urma să fie pictate de artişti orădeni.