Pe Mircea Baniciu îl leagă multe amintiri frumoase de Oradea, după cum mărturiseşte de fiecare dată. Chiar şi în filmul Phoenix – Har/Jar regizat de Cornel Mihalache şi proiectat joi seara în parcul Muzeului Ţării Crişurilor povesteşte despre primul lui concert cu Phoenix la Oradea, de la Casa de Cultură a Sindicatelor. Îşi aminteşte că atunci a văzut pentru prima dată atât de multă lume şi poliţie călare. L-a întrebat atunci pe Covaci ce se întâmplă, iar acesta i-a răspuns: „Aici ai să cânţi tu”. Iată că peste ani, această poveste este consemnată şi în filmul documentar al Casei de Producţie TVR, prezentat în cadrul proiectului cultural estival „Tipografia de idei”.

[eadvert]

Cei prezenţi în parcul muzeului au putut asculta povestea formaţiei Phoenix, de la primele apariţii din 1962 sub numele de Sfinţii, până în prezent. Sunt rememorate întâmplările cu membrii formaţiei, relaţia cu Securitatea, decizia fugii în străinătate, evadarea, dar și viața pe care au dus-o peste hotare înainte și după 1989. Revin mereu întrebările: „De ce au fugit când erau celebri acasă?”, „De ce nu l-au luat şi pe Baniciu?”. Sunt mărturii apăsătoare, cu lacrimi în ochi, interviuri document care prezintă poestea din diverse perspective. De-a lungul a 104 minute, Nicolae Covaci, Josef Kappl, Mircea Baniciu, Moni Bordeianu, Victor Cârcu, Andrei Ujică, Şerban Foarţă, Erlend Krauser, Valeriu Sepi şi mulţi alţii rememorează momentele importante din cronologia trupei Phoenix. Ideea generală: Phoenix a fost Phoenix în perioada 1962-1977.

„Ceea ce cântă ei nu este Phoenix”

După proiecţia filmului, Mircea Baniciu şi Cornel Mihalache au rămas la o scurtă discuţie cu publicul. Legat de fuga membrilor trupei în Germania şi reîntoarcerea din ’90, Baniciu spune: „Cred că a fost şi un fel de teamă. Teama s-a concretizat în câteva întrebări: ce facem acolo, cine ne aşteaptă, dacă ştim limba, cui cântăm, pentru că nemţii nu era înnebuniţi de muzica românească ca să sară în întâmpinarea noastră. Aşa a şi fost de altfel, în aşa fel încât după ’90 toată trupa s-a reîntregit aici, în ţară, încercând să reia mersul de atunci. A fost mult mai complicat pentru că 13, 14 sau 15 ani de absenţă se văd şi nu întâmplător”.

Referitor la concertul aniversar Phoenix 60, artistul mărturiseşte: „Lucrurile au mers spre un tărâm negativ în ceea ce prieşte relaţia noastră cu Nicu, pentru că Nicu avea de gând să promoveze noua lui trupă, formaţia Phoenix actuală, care este compusă din nişte băieţi foarte buni instrumentişti, dar toată lumea spune în spatele lor, şi îmi spun mie ce fac copiii ăia, că ceea ce cântă ei nu este Phoenix, sau nu sună a Phoenix. Acum, nu ştiu cum ar fi sunat o reîntregire a noastră, dar cred că ar fi sunat a Phoenix, ceea ce am fi încercat noi să facem dacă proiectul acesta reuşea. În orice caz am fost puşi – mai dau din casă puţin – în situaţia pe care şi-a dorit-o Nicu Covaci ca noi să cântăm în deschidere la copiii aceia, ceea ce ar fi fost aproape imposibil de acceptat, pentru că noi ar fi trebuit să încheiem spectacolul care urma să se întâmple. N-a fost acceptată ideea asta, şi au mai fost şi alte lucruri care au dus la felul cum a decurs spectacolul Phoenix 60 de ani, deşi mie mi s-a părut foarte mult 60 de ani. Acum 60 de ani eu eram încă elev, nu eram încă în trupă şi nici câţiva dintre colegii noştri. N-a fost să fie, din păcate. Toată lumea a spus că e păcat, pentru că ar fi urmat un turneu foarte fructuos. Sponsorii abia aşteptau să finanţeze un eveniment ca ăsta”, a precizat Baniciu.

Cornel Mihalache a fost întrebat de reacţia ostilă a lui Nicu Covaci faţă de filmul Phoenix – Har/Jar şi nemulţumirea lui vizavi de faptul că noua trupă Phoenix nu a apărut decât foarte puţin în film. De altfel, Nicu Covaci a promovat foarte mult celălat film, Phoenix: Povestea, realizat de regizorul Cristian Radu Nema.

„Nicu Covaci a ieşit primul la Sala Palatului cu filmul Phoenix: Povestea şi mi-a ridicat mie atât de mult la plasă încât n-am avut ce să fac. Adică standardul pe care l-a pus el a fost foarte jos şi atunci orice aş fi făcut eu, chiar prost, era mai bine decât ăla. De aceea în acest film nu există muzică, e un film despre nişte oameni frumoşi. Muzica se poate asculta accesând Youtube, e totul acolo, toate arhivele sunt acolo. Cine vrea să asculte Phoenix o poate face acasă, gratis, liniştit. Să fi făcut alt film cu aceeaşi arhivă? Ca să ce? Ceea ce am făcut eu nu au făcut mulţi, şi ce am făcut până la urmă important este că pentru prima dată cred în România, când a fost premiera filmului a fost şi lansarea cărţii în aceeaşi zi”, a explicat Cornel Mihalache.

„Eu spun că a fost o mişcare nereuşită”

Cei prezenţi la proiecţia filmului au fost apoi invitaţi să îşi achiziţioneze atât cartea Phoenix Har/Jar cât şi albumul Best Of al lui Mircea Baniciu, pe lângă multe alte titluri pe aceeaşi temă aflate la stand.

La prezentarea cărţii au participat Mircea Baniciu, Cornel Mihalache şi Costel Postolache – directorul general al grupului editorial Integral. Cartea este una de excepţie, care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui fan Phoenix.

Realizată în parteneriat de Televiziunea Română şi Editura Integral, cu sprijinul CNSAS, cartea cuprinde interviuri cu 22 de personalitati culturale, membri ai formatiei Phoenix, din perioada 1962-1989, şi ai ecosistemului Phoenix, plus 80 de pagini de inserturi grafice din Arhivele Securitatii, detinute de CNSAS. Textele prezentate în carte conţin transcrierea integrală a interviurilor realizate de Cornel Mihalache şi Claudia Nedelcu Duca în studiourile TVR şi în alte locaţii din ţară şi străinătate. La sfârşitul fiecărui interviu sunt inserate QR-uri care, prin scanare cu un smartphone, deschid direct documente video, conţinând fragmente inedite din interviurile realizate, dar neincluse în filmul realizat de TVR.

„Povestea e simplă. Ne-am întâlnit cu Cornel anul trecut, în iunie, el a spus hai să facem o carte. Eşti de acord să pui la bătaie materialul strâns în celelalte cărţi publicate de Integral înainte? Da! A pornit din acel loc după care lucrurile s-au dus în cu totul altă direcţie. E un film şi o carte pentru că ele împreună fac un întreg. Filmul l-aţi văzut în 104 minute. În carte sunt cele 30 de ore de înregistrări în totalitate, completate cu 25 de QR-uri care vă permit să revedeţi acasă secvenţe semnificative din film şi mai aveţi un bonus de 80 de pagini din documentele Securităţii. Restul este istoria Phoenix văzută de toţi cei care sunt relevanţi”, a spus Postolache.

„Eu sunt foarte legat de Oradea şi de momentul acesta pentru că, am povestit şi în film, primul turneu pe care l-am făcut cu Phoenix a început cu oraşul Oradea. Pot să spun că şi acum de câte ori trec pe lângă Casa de Cultură orientându-mă înspre Hotelul Continental îmi aduc aminte de momentul acela în care parcul era plin de lume, plin de fanii noştri care doreau să ne vadă în cele două spectacole pe care le aveam. Era poliţie cu câini, poliţie cu cai, lumea se temea şi probabil edililor nu le-a fost prea simplu să îşi dea seama că momentul acela era unul destul de periculos. Eu l-am întrebat pe Nicu venind cu autocarul înspre Casa de Cultură: Ce Dumnezeu se întâmplă aici? Şi mi-a zis: Aici ai să cânţi tu! Vă daţi seama ce emoţii am avut, pentru că eram încă un tânăr plin de energie, un copil aş putea spune. Era în ’71. Eram student în anul I la Arhitectură şi mă bucuram de faptul că am intrat în trupa Phoenix. Ei erau deja cunoscuţi în perioada aceea şi eu, ca fan, mi-aş fi dorit foarte mult să particip la ceea ce făceau ei. S-a întâmplat să am norocul să o fac 7 ani de zile, până când ei au plecat în ’77 în Germania încercând marea cu degetul. Eu spun că a fost o mişcare nereuşită şi acelaşi lucru îl spun şi ei. Acum suntem aici, în spatele unei istorii foarte consistente. Sunt multe lucruri care încă nu s-au spus în aşa fel încât Cornel Mihalache, care este regizorul acestui film, are încă date pentru un serial”, a punctat Mircea Baniciu. Lucru întărit de Cornel Mihalache cu menţiunea: „dacă Televiziunea Româna va mai exista după restructurările care vor veni şi cineva va dori- nici măcar nu trebuie să bage bani într-un serial ca ăsta decât în montaj – voi face un serial de 4-5 episoade de o oră, ca să rămână”.

Momentul lansării cărţii s-a încheiat cu o coadă imensă la autografe şi fotografii, Mircea Baniciu având ocazia să semneze pe carte, pe albumul Best Of (3CD) – ediţie de colecţie, inclusiv pe coperţi de vinil sau chiar pe o chitară adusă de o tânără entuziastă.

Concert cu multe nostalgii

Concertul lui Mircea Baniciu alături de Vlady Cnejevici (keyboards) și Teo Boar (chitară) a început cu piesa Tristeţi Provinciale, care a animat de la început sutele de fani prezenţi în parcul Muzeului Ţării Crişurilor. Un grup de copii au început să danseze în faţa scenei dând tonul şi celor mari la aplauze şi cântat la unison.

S-au auzit apoi „Un zvon” care a amintit orădeanilor cum striagau pe vremuri geamgii pe stradă, apoi „Cântecul ceasornicarului” – un cântec foarte frumos, spune autorul. La piesa „Vara la Ţară” Mircea Baniciu a încurcat strofele şi la final a mărturisit că i s-a mai întâmplat şi şi-a amintit chiar de o replică a lui Florian Pittiş înainte de un concert Pasărea Colibri: „Domnu’ Cnejevici, cam câte strofe va avea Andri Popa în seara asta?”.

Înainte de piesa „Vremuri” cu celebrele versuri „Hei tramvai, cu etaj şi tras de cai..” Baniciu a spus în glumă: „Daca nu e Covaci aici o putem cânta. Ce-o să ne facă? O sa ne ia pălăria?”.

Multă emoţie şi nostalgie la piesele „Eşarfă în dar” sau „Scrisoare de bun rămas”, când s-au aprins sute de luminiţe la telefoane, ca apoi să se cânte într-un glas „Andri Popa” şi să se încheie cu „Cântecul bufonului” compus de Dan Andrei Aldea.

Aplaudaţi îndelung la bis, au revenit cu „Vinovații fără vină” în memoria lui Pittiş. „Pasarea Colibri a rămas vie în amintirea tuturor. Au fost idei şi momente frumoase”, a spus Baniciu. Ultimul bis a fost piesa „Înțelegere”, încheind astfel un eveniment de succes în cadrul proiectului „Tipografia de idei”.