Din pleiada de campioni antrenați de beiușean fac parte: Sanda Toma, Valeria Răcilă, Olga Hommeghi, Elisabeta Lipă, Rodica Arba, Constanța Burcică-Pipotă, Dimitrie Popescu, Iulică Ruican, Nicolae Țaga, Dorin Alupei. Sub comanda sa, loturile pe care le-a antrenat au obținut 54 de medalii: 19 de aur, 18 de argint, 17 de bronz, dintre care 38 la Campionatele Mondiale și 16 la Jocurile Olimpice (Moscova, Los Angeles, Barcelona).

[eadvert]

Victor Mociani s-a născut pe 2 iulie 1934, la Beiuș, a fost antrenor principal al lotului olimpic feminin de canotaj (1977-1984), respectiv al lotului olimpic feminin și masculin (1989-1995), președinte al Federației Române de Canotaj (1997-2001). Dezvăluirea a fost făcută la lansarea cărții „Beiușul și lumea lui – Oameni de seamă din Țara Beiușului”. Vine dintr-o familie înstărită, bunicul său deținând ateliere cu diverse profile: mecanică, instalații sanitare, sudură, forje, prospecțiuni geologice, avea păduri și terenuri agricole, un DKV decapotabil, două Forduri, o școală de calificare pentru viitorii meseriași. Ioan Degău, coordonatorul cărții, spune că și astăzi, nou-născuții care sunt botezați în biserica reformată din Beiuș sunt introduși în cristelnița de argint donată de bunica sa paternă. Cu un astfel de dosar, viitorul antrenor federal este exclus din UTC, în clasa a XII-a. A fost campion județean la juniori, la schi. „De la începutul lunii noiembrie, priveam și așteptam nerăbdători așternerea mantiei albe a Carpaților Apuseni, pentru a face o partidă de schi la Stâna de Vale”, și-a amintit Victor Mociani într-un interviu citat în volumul VI din „Beiușul și lumea lui”. Un bun prieten, handbalist, l-a convins să renunțe la studiul geologiei, așa cum și-a dorit inițial și să devină student la Institutul de Cultură Fizică din București. Aceasta după ce trăit experiența lucrului la foraje de prospecțiuni geologice pentru căutarea minereului de uraniu, la Băița, unde începuseră exploatarea rușii de la Sovrom-Kvarțit.

La canotaj, după un accident la schi

Ca student, suferă un accident la schi, o luxație gravă, scapulo-humerală, se alege cu o platoșă de gips pe care e sfătuit să o păstreze 6 săptămâni, „ca să nu ajung în situația ca și la un strănut să-mi sară brațul din articulație. După trecerea celor 6 săptămâni, doctorul mi-a scos gipsul și mi-a recomandat să încep o refacere cu atenție, la bacul de iarnă pentru canotaj, de sub tribuna stadionului Republicii (demolat pentru construirea Casei Poporului, actualul Palat al Parlamentului – n.red.). Am urmat sfatul, mi-am refăcut umărul și am deprins mișcarea de văslit la bac. Atunci m-am gândit prima oară ce bine ar fi să fac iarna schi și vara canotaj”, a povestit Victor Mociani cum s-a îndrăgostit de canotaj.

Nu avea să treacă mult timp până a fost selectat pentru constituirea unui lot de perspectivă pentru Jocurile Olimpice de la Melbourne 1956. Spune că cea mai grea hotărâre pe care a luat-o a fost cea de a opta ca specializare pentru canotaj, în detrimentul schiului. Dacă dorea performanță în canotaj, trebuia și iarna să se antreneze la canotaj. La finalizarea facultății, are specializare „Sporturi Nautice”, însă e repartizat la Școala Medie Tehnică Navală din Constanța, care nu exista. Revine acasă la prospecțiuni geologice. Federația de canotaj îl cheamă la Snagov, ca antrenor secund la lotul feminin.

Elisabeta Lipă: „M-a scos campioană olimpică ”

Dintre elevii pregătiți de beiușean, 127 au devenit campioni naționali la juniori, 44 au fost promovați apoi la loturile naționale de tineret și seniori. Despre antrenorul Victor Mociani, legendara Elisabeta Lipă a spus: „În afară de tatăl meu, care a fost de acord să practic acest sport, am mai avut un «tată». Victor Mociani, antrenorul meu, care m-a scos campioană olimpică. A fost ca un al doilea tată pentru mine, care m-a sfătuit și când mi-a fost rău, și când îmi era bine, a fost o relație sportiv-antrenor foarte bună ”.