Doi ani la rând – 2014 și 2015 – a participat la cel mai periculos traseu de raliu de coastă din munţi: Pikes Peak, cunoscut ca „raliul către nori”, iar în 2017 Andrei Mitraşca a fost singurul român care s-a încumetat să intre în cursă.
În acest an a ales Mount Washington şi şi-a îndeplinit un vis. Pikes Peak e cunoscut şi ca „raliul către nori”, tocmai pentru că piloţii trebuie să se întreacă pe creasta munţilor, iar o simplă greşeală de pilotaj poate duce maşina sute de metri în gol.
A mers acolo cu Ruxi, maşina lui de curse, un Seat Ibiza Cupra Diesel, cu care participă şi la competiţiile din România. Tot cu Ruxi a mers și la San Pedro Hill Climb Race.
Pe autorally, Andrei Mitrașca explică aventura mexicană:
„Undeva la 250 km mai la sud de granița dintre SUA și Mexic, este un drum care duce la un observator astronomic. Până să ajungi la acest observator, al treilea ca mărime din lume, exista un «ranch» foarte apreciat de turiști. Acolo, la Rancho Meling, s-au întâlnit anul trecut câțiva băieti și au organizat o cursă. S-au distrat, s-au simțit bine și au zis «de ce să nu faca o treaba mai serioasa?». Așa că anul acesta au pus de o cursă internațională în lungime de 30 km: San Pedro Martir Hill Climb.
Pornești de la 648 m altitudine și ajungi la 2526 la finiș. Sunt 150 de viraje și multe linii drepte care avantajează mașinile cu rapoarte lungi în cutia de viteze. Vor fi acceptați maximum 30 de concurenți, inclusiv motocicliști. Nu vor fi nume mari, deși anul trecut a fost acolo și Rhys Millen cu FIAT-ul 124 Abarth care m-a bătut la MT Washington. A făcut sub 15 minute deci viteza lui medie a fost peste 120km/h (dacă tot s-a vorbit în ultima vreme de aceasta cifră și în legatură cu Transfăgărășan). Rhys e câștigătorul din 2015 a «raliului dintre nori» . Inițial, regulamentul dădea voie concurenților să mearga și cu copilot daca alegeau. Au zis apoi că dacă va fi cea mai lungă cursă de viteză în coastă din lume, să meargă fiecare singur. Cât ții minte, bine, cât nu, mergi la vedere. Treaba ta dacă vii cu două săptămâni înainte și faci recunoașteri până înveți traseul sau dacă te folosesti de road-book-ul pe care îl primești de la organizator. Roadbook-ul traseului de concurs, cu toate virajele notate, un fel de «dictare».
Așa că, ce să o mai lungesc, «am acceptat provocarea»! O să încerc să o duc pe Ruxi acolo, să vadă și ea pământ mexican… de fapt, asfalt mexican…. Indiferent ce o sa iasă, cel puțin voi încerca. Mai întâi să o văd pe Ruxi că e bine, pe urmă să trecem granița și, ce e mai important, să țină sutele de kilometri pe care va trebui să îi facă în 21 si 22 septembrie ca să putem spune ca am făcut-o si pe asta. Deocamdată doar am pornit tăvălugul. Vom vedea peste o lună cât de sifonați iesim din nebunia asta….”, spunea Andrei Mitrașca în timpul pregătirilor.
„A fost o cursă extraordinară și un road-trip ca în filme! Am adus un trofeu dar nu este unul al vitezei, mai degrabă al încăpățânării, dorinței și putin al strategiei. Da, oricât de tare ne arde, oricat de mult dor simțim, nu vom reuși fara strategie. Nebunia asta din Mexic se potrivesșe atât de bine cu un dialog pe care mi l-a amintit Anda Docea zilele trecute: «Uite cat de puțini suntem! .. Da, dar ăștia suntem toți!» Să ajung oricât de departe vrea imaginația să mă ademenească…”, a mărturisit după cursă, Andrei Mitrașca.
Citiți principiile noastre de moderare aici!