Ambulanța către politicieni: „Ne-ați folosit și ne-ați mințit!”

 

Protestul anunțat marți în mass-media centrală organizat de Federația Ambulanța nu a vizat ambulanțierii, așa cum se anunțase, ci întreg personalul de la serviciile județene de ambulanțe și mai ales asistenții medicali.

Aruncați în luptă, apoi uitați

Practic, miercuri, între orele 10:00 – 12:00, la toate serviciile județene de ambulanță din țară au protestat asistenții medicali din turele libere, cărora li s-au adăugat și alți colegi din rândul ambulanțierilor și medicilor.

Motivul principal este cât se poate de grav: neacordarea stimulentului de risc personalului din operativ. Mai exact, cei 2500 lei lunar în plus s-au dat doar la acele persoane, membrii din echipajele de Ambulanță, cărora s-a confirmat ulterior că un bolnav sau altul asistat medical și transportat a avut Covid.

Nemulțumirea este cât se poate de justificată întrucât stimulentul de risc a fost anunțat că se alocă tuturor celor din linia întâi, fără alte condiții.

Protestatarii de la Ambulanța Bihor, câteva zeci la număr, au detaliat că practic, absolut toate echipajele din operativ care au mers la mii de cazuri în această pandemie au fost expuși.

Niciun echipaj din urgență nu are de unde să știe dacă persoana la care e chemată are Covid simptomatic sau asimptomatic, ori alte boli infecto-contagioase.

Greul l-au dus asistenții, știut fiind faptul că numărul medicilor este scăzut și marea majoritate a echipajelor de Ambulanță au în componență doar doi membri: asistent și ambulanțier. Împreună, echipați anti-Covid în echipamente impenetrabile în care transpiri fără să faci nimic, împovărați cu tuburi grele de oxigen, cu geamantanul de prim ajutor foarte greu în spate și cu defibrilatorul – și acesta greu, urcând de multe ori 3 – 4 etaje pe scări, cărând și bolnavi pe scaun sau pe targă, asistenții, medicii, ambulanțierii au fost clipă de clipă expuși la contaminare. La fel au fost expuse și familiile lor. Au fost decese în rândul celor de la Ambulanță. „Chiar dacă în Bihor nu am avut colegi contaminați, la serviciile județene din țară am avut chiar și colegi decedați”, spune asistenta Doina Mariș. Dar cu toate acestea, s-a decis ca doar acele cadre să primească banii de stimulent de risc care au dus persoane la spital și ulterior s-a dovedit că au Covid.

„Ne deranjează modul de acordare a acestui stimulent. Toți am intrat în contact cu suspecți de coronavirus, am mers în Spitalul Covid de multe ori, ne-am expus și familiile”, spune Doina Mariș, asistent cu vechime în Ambulanța Bihor.

Managerul SAJ Bihor, dr. Liciniu Venter, consideră corecte revendicările Federației, respectiv acordarea drepturilor legate de stimulentele Covid, pensionare, statutul asistenților și salarizarea lor.

Pensie mai repede, ca la Arme!

A doua nemulțumire a asistenților este legată de sporul pentru condiții deosebite, de 30%, care se alocă asistenților din spitale, dar nu și asistenților de la Ambulanțe.

O a treia nemulțumire a protestatarilor se leagă de faptul că de 3 – 4 ani, la Camera Deputaților stagnează proiectul prin care și cei de la Ambulanțe ar putea ieși mai devreme la pensie, la fel ca angajații din sistemul Armelor.

A patra nemulțumire a asistenților medicali e legată de salarizarea lor. Practic, ei ar trebui să aibă salarii între cele ale ambulanțierilor și ale medicilor, dar în realitate, ei au salarii similare cu cele ale ambulanțierilor. Asta în pofida faptului că marea majoritate a asistenților merg la cazuri fără medici, aceștia din urmă fiind mult mai puțini.

Cei prezenți la protest au fost, după cum menționam mai sus, în principal câteva zeci de asistenți, ambulanțieri de la Oradea și stațiile din județ, aflați în timpul liber.

Cu afișe de protest, cu sprijinul directorilor, ei și-au afișat nemulțumirea în mod elegant, în curtea sediului din Oradea. Elegant, după trei luni în care au făcut mii de drumuri la Spitalul Covid Curteanu, au intrat în mii de case cu potențiali contaminați, au riscat să leșine cu echipamentele opace pe ei și cu greutatea echipamentelor medicale.

Întrebați de ce nu și-au anunțat nemulțumirea până acum, au răspuns, prea modest pentru câte zile de coșmar au avut, că au sperat, fiind în linia întâi, să se onoreze promisiunea făcută de guvernanți și să li se respecte drepturile potrivit muncii lor.

„Ne-ați folosit și ne-ați mințit, reparați ce ați greșit! / Ne-am săturat de indiferență!”, sunt câteva din lozincile folosite pe hârtii A4 de către protestatarii bihoreni.

Socotind o medie de circa 400 de angajați pe fiecare dintre cele 42 de servicii județene de ambulanță din țară (deși unele SAJ-uri au mai mulți angajați), rezultă circa 15.000 de oameni aruncați în linia întâi în lupta cu Covid, dar dați la o parte de la orice fel de recompensă și drept meritat cu vârf și îndesat în această meserie unde riscul îi pândește în fiecare moment.

Protestul de miercuri este doar primul dintr-o serie de măsuri pe care angajații le vor lua dacă nu se vor rezolva favorabil revendicările.

Revendicările urgentiștilor de la Ambulanță

Decizia declanșării protestului vine din pricina „nemulțumirii angajaților din Serviciile Publice de Ambulanță, respectiv a membrilor de sindicat reprezentați de Federația Națională Sindicală Ambulanța din România (FNSAR), urmare a deciziilor incorecte luate de forurile centrale de Stat (Președinție, Parlamentul României, Guvernul României și ministere), indiferența prin amânarea proiectelor care au impact asupra personalului și organizarea serviciilor de ambulanță, cât și indiferența văzută prin faptul că nu s-a răspuns la adresele inaintate oficial de o federație reprezentativă la nivel de servicii de ambulanță, federație recunoscută prin lege ca partener social, face ca în urma epuizării a oricărei forme de adresare scrisă și fără răspuns asumat”, au transmis reprezentanții federației, care au făcut publice următoarele revendicări:

1. Forma finală a proiectului PL-x nr. 257/2020 care a adus completări la OUG nr. 43/2020, trimis la promulgare, proiect la care am adus prin Blocul Național Sindical amendamente pe perioada procesului legislativ, nu au cuprins propunerile noastre, și NU au fost asumate și introduse în lege, deși era ultima speranță a noastră că se va face dreptate în Camera Deputaților pentru personalul operativ de intervenție din serviciile de ambulanță care a desfășurat activitatea în teren în perioada stării de urgență și nu numai, în vederea acordării stimulentului de risc în lupta cu COVID-19, stimulent mult trâmbițat de actualul Guvern și Președintele României.
2. Propunerea de modificare a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului din serviciile de ambulanță, cu prioritate salarizarea asistenților medicali, și nu numai, când sporul pentru condiții deosebit de periculoase a fost diminuat și egalizat cu sporul personalului din unitățile spitalicești, propuneri înaintate la Comisia pentru muncă și protecție socială pe timpul derulării procesului legislativ al proiectului PL-x nr. 600/2019, NU au fost introduse din motive cunoscute, ceea ce a făcut să revenim cu altă inițiativă legislativă care a fost depusă la Comisia pentru sănătate și familie din Senatul României.
3. Proiectul de lege PL-x nr. 355/2015 privind STATUTUL personalului profesionist operativ de intervenție din serviciile de ambulanță județene și al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov este blocat din toamna anului 2016 la Comisia pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, din motive necunoscute, deși am făcut solicitări de repunere pe dezbateri a acestui proiect președintelui și individual membrilor comisiei, oferind din partea noastră posibilitatea de a accepta unele modificări care se impun în proiect.
4. Propunerile de completare și modificare a Titlului IV din Legea nr. 95/2006, propuneri care se impun a fi aduse pentru buna organizare, dezvoltare și consolidare a Serviciilor Publice de Ambulanță, sunt în așteptare din 2017 la Comisia pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, din motive necunoscute.
5. Lipsa de răspuns la adresele depuse în Parlamentul României, respectiv Camera Deputaților și la unele comisii, este considerat de noi ca o indiferență față de personalul din aceste unități care desfășoară activitatea în condiții de teren și în regim de urgență contra cronometru pentru a salva vieți.