Acolo unde a trăit clipe minunate alături de colegii şi elevii ei dragi. Fosta profesoară de geografie a Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu” a fost prezentă luni seară în sala festivă, pentru a se întâlni cu dascălii reputatei unităţi de învăţământ, dar şi pentru a-şi lansa cel mai recent volum. O carte cu valoare memorialistică, dar şi documentară. În căutarea paşilor pierduţi ai profesoarei care a stârnit pasiuni cu înfăţişarea sa, dar care a ştiut să se şi dăruiască ca nimeni alta, au venit: profesorul Dorel Tifor, fostul director al Colegiului, dar şi actuala conducere, profesoarele Liana Bako şi Dora Anderson, criticul de teatru Vetuţa Pop, editorul Constantin Butişcă, avocaţii Aniţa şi Paşcu Balaci, criticul de artă Ramona Novicov, biologul Anna Marossy, Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, doamna Maricica, protectoarea artiştilor şi multe alte personalităţi.
„Întoarcere în timp”, „Dă-mi amintirile-napoi”, „Alternanţe”, „Reveniri” sunt retrăiri pe care autoarea, Livia Miheş Papiu, le-a trecut prin sita gândirii, iar apoi ni le-a dăruit, ca nimeni alta, pentru a ne îmbogăţi cu fiecare pagină, cu fiecare volum, sufletul şi viaţa.
În pragul Crăciunului, profesoara Livia Miheş Papiu ne-a dăruit cel de-al cincilea volum de memorialistică- „Amalgam”. Autoarea nu ezită să-şi „biciuiască sufletul, povestind ceva de care eu n-am avut parte, dar durerea e cu atât mai mare când ştiu că aş fi putut avea”. Aşa cum spunea criticul de teatru Vetuţa Pop, pe autoare „a costat-o spiritual” retrăirea cu aceeaşi intensitate a unor momente din viaţă, „dezvăluind acele interiorizări, cu frumuseţea lor, cu durerile lor”. Liniile de forţă cu care ne-a obişnuit scriitoarea Livia Miheş Papiu se regăsesc din primul până în ultimul volum, aşa cum subliniau o parte dintre vorbitorii prezenţi la lansarea cărţii. Dascăl cu vocaţie- artistă în profesie, înzestrată cu o voce dumnezeiască, scriitoare cu har, Livia Miheş Papiu a fost dincolo de toate astea, în universul lăuntric, o iubită generoasă, care nu a ezitat să uite de sine pentru a face mai uşoară misiunea omului iubit- poetul Ion Iuga- aceea de a se desăvârşi într-ale scrisului.
A cunoscut şi a trăit iubirea în adevărata dimensiune, iubire care nu a fost alterată de trecerea timpului, ba a devenit mai puternică, mai mistuitoare. „Timpul ne-a unit tot mai mult printr-o dragoste ce s-a acumulat treptat. Am fost jumătatea celuilalt… Dorul de el mă arde. Îl vreau înapoi, îl doresc aşa cum a fost, când acea stare de inconştienţă m-a făcut să renunţ la tot ceea ce îmi era mai drag”, mărturiseşte autoarea. Dacă nu ar fi o carte de memorii, Amalgam ar putea fi, în anumite capitole, un adevărat roman de dragoste, centrat în jurul a ceea ce poetul a fost pentru muza sa: „iubirea unei vieţi”. De o sinceritate şi un curaj cum rar întâlneşti, „Amalgam” e o carte în care „eu-l e cel care scrie şi se descrie pe sine”, aşa cum sublinia Marcela Bejan.
Poetica întâlnirilor…
„Poetica întâlnirilor şi despărţirilor e extraordinară la Livia Miheş Papiu”, a adăugat Marcela Bejan. În fapt, de oamenii dragi care au plecat simbolic dintre noi, Livia Miheş Papiu nu s-a despărţit niciodată. Cu umorul său, profesorul şi scriitorul Mircea Miheş, fratele pe care l-a iubit necondiţionat, e prezent atât între filele cărţii cât şi în sufletul scriitoarei. La fel sunt dirijorul Miron Raţiu, actorul Marcel Popa, ori vărul primar Luţu Cornea. În sufletele cititorilor săi, Livia Miheş Papiu rămâne unica muză a „celui mai frumos bărbat din nori”. În sufletul ei poate fi cel puţin o bunică împlinită, fie şi doar pentru că a trăit experienţa de a lucra la cărţile ei cu cea pe care a înzestrat-o Dumnezeu cu un car de talent: nepoata ei, Dafina, care a realizat şi coperta volumului Amalgam. Aşa cum ne-a obişnuit la lansările dumneaei, Livia Miheş Papiu a încheiat lansarea de carte cu un colind- de această dată- „O ce veste minunată!”. „La mulţi ani doamnă! Săru mâna tanti Uţa!”
Citiți principiile noastre de moderare aici!