„A fi gojdist e şi un titlu de nobleţe”, a spus Dorel Tifor, prezentându-l pe Ioan Cohuţ ca preşedintele Asociaţiei de Absolvenţi.
Cohuţ le-a înmânat ziariştilor un rezumat al Monografiei cu povestea absolvenţilor din promoţia 1952-1953 precum şi liste cu scurte prezentări a colegilor cu care se va întâlni dar şi a celor care s-au stins din viaţă, materiale care pot fi citite şi pe portalul Bihor Online (www.bihon.ro).
Dintre participanţi, amfitrionul i-a amintit pe scriitorul academician Dumitru Radu Popescu, pe Dorin Poenaru – fost director al Institutului de Fizică Nucleară de la Tg-Măgurele (care le va vorbi astăzi elevilor gojdişti), pe col. Liviu Popoviciu – fost comandant al Serviciului Contra-informaţii al Armatei a IV-a „Transilvania” şi pe generalul Dumitru Roman, fost comandant al trupelor chimice ale Armatei Române.
Totodată, gazdele au evocat cum D.R. Popescu a scandalizat presa educaţională şi profesorii gojdişti care au crezut că „Leul Albastru” era o carte auto-biografică nu ficţiune.
La insistenţa jurnaliştilor, Ioan Cohuţ a punctat câteva momente din cariera sa de părinte al geo-termalismului românesc, care a prins burse în Islanda şi SUA fiindcă ministrul de atunci şi-a amintit de „colţosul de la Bihor care ştie geotermalism, nu ca cei trei funcţionari din minister care s-au înfipt să meargă în Statele Unite”.
„Facultatea muncitorească”
Cohuţ şi-a amintit şi de vremurile grele din şcoala încălzită şi nu prea cu sobe. „Primii ani de liceu i-am urmat în clădirea Episcopiei Ortodoxe de pe Corso, fiindcă în această clădire era o Facultate Muncitorească de doi ani, pe care o urmau şi unii cu doar patru clase”, şi-a amintit Cohuţ, aprobat de Dorel Tifor. În schimb, generaţia a avut parte de profesori de elită. „Episcopul Ortodox a reuşit să ne aducă un corp profesoral de nivel universitar după refugiul din Basarabia şi din alte zone cutremurate ale ţării”, a mărturisit Cohuţ. Şi amintindu-şi de dăruirea acelor profesori, şi Dorel Tifor a citat din Montaigne: „Copilul nu e o sticlă pe care trebuie să o umpli, ci un foc pe care trebuie să-l aprinzi”.
„Vin gojdiştii cu măgarii”
Întrebaţi cum interacţiona Şcoala de Băieţi (Gojdu) cu Şcoala de Fete, seniorii gojdişti au zâmbit larg.
„Eram internist iar în curte la Gojdu erau doi măgari care erau buni fiindcă mâncau toate hârtiile din curte, însă uneori îmi venea rândul să merg cu căruţa după pâine. Iar măgarii se înţepeneau tocmai pe pod iar fetele de la «Oltea Doamna», inclusiv Ana Blandiana, veneau la gard să se amuze strigând: «vin gojdiştii cu măgarii!». Ne trecea supărarea când ne întâlneam cu fetele şi când dansam cu ele la spectacole. Aveam dascăli comuni fiindcă nu erau destui profesori români pentru fiecare şcoală”, a povestit Tifor.
Iar Cohuţ şi-a amintit că, studiind pe vremea lui la clădirea de pe Corso, dansurile şi prieteniile se legau cu elevele de la Ursuline.
În finalul întâlnirii de ieri, seniorii gojdişti au amintit de învăţătura lui Iorga: „dacă nu-ţi cunoşti trecutul începi să dispari ca popor” pentru a observa că printr-o criză asemănătoare trec şi şcolile care-şi uită înaintaşii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!