Volumul a văzut lumina tiparului la Editura Aureo.
În prefaţa cărţii, Cezarina Adamescu a prezentat poezia Sabinei Măduţa ca o poezie „a tainei, a tihnei şi a nostalgiilor fără cusur”.
„Creaţia acestei autoare este, ca şi amintirile, «înnobilate prin vechime» – suportul moral şi psihic al omului trecut prin sita încercărilor de tot felul. Poezia ei se măsoară, nu în metafore, nu în epitete şi alte figuri de expresie stilistică, nici prin anotimpuri, ci doar prin urme de cuie lăsate în carne şi-n sânge. De ce scrie autorul cu propria viaţă, aşa cum a spus Nichita, «cu sine însuşi» – scriere pe care a numit-o Hemografia? Fiindcă ea şi-a lăsat amprenta adânc în sufletul autoarei şi încearcă să pătrundă şi fibrele sufleteşti ale cititorului însetat de frumos, cu aceeaşi putere de pătrundere subtilă, nuanţată, unică în peisajul liricii actuale. Cu o viziune de largă pespectivă asupra vieţii şi morţii, Sabina Măduţa e conştientă de menirea ei şi a cuvintelor zămislite în orele de încercări, când poate răcori frunţile dogorâte de arşiţă şi alina durerea celor ce înfruntă suferinţa. Aceasta este, de fapt, menirea taumaturgică a poeziei”, a apreciat Cezarina Adamescu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!