Cu astfel de argumente am pornit în demersul de a aduce în faţa bihorenilor actorii, aşa cum iubitorii de spectacole nu îi cunosc. Ca oameni, fără măşti, jucându-şi rolul propriului personaj. Deschizătoare de drumuri în acest demers jurnalistic este tânăra actriţă Anda Tamasanu, cea care alături de Dania Ţincă, Georgia Căprărin şi Andreea Gabor au împrospătat recent Trupa Iosif Vulcan.
Anda a iubit teatru de mică. Multă vreme a crezut că va deveni specialist în marketing. Mama ei este expert contabil, iar Anda a devenit studentă la ASE la Timişoara. Până într-o zi, când a găsit pe stradă un flyer. S-a aplecat, l-a ridicat şi a citit. Era o prezentare a Trupei de teatru Thespis, o trupă în care joacă oameni de toate profesiile.
Ce ar fi dacă…?
Anda i-a văzut jucând, a jucat alături de ei şi atunci i-a înmugurit prima dată în minte întrebarea: „Ce ar fi dacă aş da la teatru?”. La început a fost o întrebare retorică apoi răspunsul a fost doar unul şi din ce în ce mai prezent. „Vreau să dau la teatru”. Era în anul II la ASE. Părinţii au înţeles pasiunea ei şi au susţinut-o. Cu condiţia să-şi finalizeze şi studiile în marketing. „Am fost de-acord, oricum aveam nevoie de un an să mă pregătesc. La Thepspis am înţeles limbajul teatrului, am început să citesc, am învăţat poezii, povestiri. La examenul de admitere pe lângă probele de improvizaţie, cântat, dansat pe ritm am avut de realizat un eseu despre relaţia personajelor din Pescăruşul de Cehov. Îmi amintesc că am scris foarte multe. Jucasem la Thepsis. Adevărul este că în viaţa mea nimic nu s-a întâmplat… întâmplător”, spune artista. Paul Chiribuţă, Olga Delia Mateescu şi Irina Ungurean i-au fost maeştri în UNATC I.L Caragiale Bucureşti. Teatrul l-a absolvit cu rolul Miss Ratched din „Zbor deasupra unui cuib de cuci ” de Dale Wasserman.
Detectiv pentru un rol
Anda a venit la Oradea, la Trupa Iosif Vulcan cu o singură dorinţă: să joace. Cum îşi pregăteşte rolurile? „Cred că atunci când îţi pregăteşti un rol trebuie să cunoşti totul despre el din dramaturgie, să-ţi iei în serios rolul de detectiv de rol. Trebuie să fii atent ce informaţii primeşti de la personaje. De la profesorii mei primeam un fel de chestionar în care eram întrebaţi ce părere avem despre moarte, despre frumos şi despre urât, ce mă impresionează şi multe altele, astfel încât ei să poată deduce unde se suprapune omul cu personajul, ce dimensiuni comune au. Ca să pregăteşti un rol trebuie să apelezi la memoria afectivă să vezi unde în trecutul tău ai întâlnit pe cineva asemănător personajului. Dacă aceasta nu funcţionează, mergi la spital, aşa cum am procedat la sfatul doamnei profesoare Olga Delia Mateescu. Am căutat-o acolo pe Sora Ratched, am vrut să descopăr soiul acela de răceală pe care îl afişează femeile medic în faţa atrocităţilor. Răceală care face parte dintr-un mecanism de apărare. Acolo am încercat să aflu de ce acţionează aşa, ce o determină, ce vrea să facă, este îndreptat personajul spre viitor, spre trecut, de ce trăieşte aşa?”, explică Anda.
De la Ţiganiada, la travesti
Un actor complet care joacă, dansează şi cântă, Anda Tămăşanu a debutat la Oradea în music hall-ul Ţiganiada.
„În Ţiganida nu a fost un rol de uzură, dar a fost foarte interesant. Nu am avut multe intervenţii. Am înţeles că este un rol care îţi permite să potenţezi jocul actorilor care au de performat, să-i susţii”, consideră actriţa. „În a douăsprezece noapte” va juca rolul Violei, un travestit. Comedia shakespeariană e bazată pe încurcarea identităţii unor personaje. Viola se travesteşte în bărbat, ia numele de Cesarino şi intră în serviciul ducelui Orsino. Un rol pe care Anda l-a mai jucat, ce-i drept nu integral, la examenul de comedie.
„Fiecare ne gândim cum e să fii, măcar o zi , în fustă, şi cum e să fii în pantaloni. Viola trăia în trecut, piesa a fost scrisă în preajma Crăciunului de la 1600. Văzându-se bărbat capătă o libertate şi aceasta este, în opinia mea, nuanţa principală a rolului”.
La viitoarea premieră a Teatrului Regina Maria, Anda lucrează cu tânărul regizor Alex Mâzgăreanu. În ceea ce priveşte mult-disputata şi comentata relaţie actor-regizor, Anda Tămăşanu spune că nu contează cât de tânăr sau cât de în vârstă este un regizor, „important este să aibă o idee clară asupra conceptului piesei, să ştie clar ce să-i ceară actorului, să-i respecte pe actori şi să comunice cu ei, să lucreze uşor cu actorii.
Ce înseamnă în concepţia tinerei actriţe un actor-vedetă? „Este un actor apreciat, un actor cu experienţă, un actor jucat”. Deşi pare mai mult un copil, datorită gingăşiei fizice, în gândire şi expresie e extrem de matură. Pare a şti ceea ce atât de frust, dar adevărat spunea Albert Camus: „Actorul e stăpân peste domeniul efemerului. Dintre toate gloriile, a lui e cea mai trecătoare. Cel puţin aşa se spune. Dar toate gloriile sunt efemere…”
Citiți principiile noastre de moderare aici!