Ceea ce în Europa este de ceva vreme o normalitate, în România încă stârneşte reacţii de aversiune. La finalul lunii iulie a fost înfiinţat la Oradea ARK, primul ONG dedicat comunităţii LGBTQIA+, ca în această săptămână să fie organizată prima săptămână Pride, „un moment istoric” pentru oraş, după cum se mândresc organizatorii.

[eadvert]

În sala de expoziţii de la Lokal, pe strada Aurel Lazăr, s-a deschis luni Pride Week, după ce a fost schimbată locaţia de desfăşurare, care iniţial fusese MA hub, din Parcul I.C. Brătianu. Aproximativ 70 de tineri au venit la această primă întâlnire, cu emoţie, teamă dar şi cu încredere că lucrurile încep să se îndrepte spre ceea ce şi-au dorit de multă vreme.

Sub privirile atente ale unor angajaţi de la o firmă de security, participanţii au fost rugaţi să deschidă pentru veridicare genţile, pentru a evita orice posibilitate de agresiune. De altfel, organizatorii de la Ark afişaseră din timp pe Facebook un „Ghid de siguranță și regulament Oradea Pride 2023” în care se stipula, printre altele, că la evenimentele Pride Oradea este interzis accesul cu arme de orice fel, substanţe psihoactive sau psihotrope interzise prin lege sau băuturi alcoolice. „Vă rugăm să fiţi atenţi pentru siguranţa voastră şi a celor din jur, să nu răspundeţi la instigări verbale/fizice şi să semnalaţi voluntarilor, organizatorilor sau reprezentaţilor companiei de securitate orice compotament abuziv sau violent”.

Teama de a nu fi ageresaţi şi dorinţa de a fi în siguranţă a mers până la a-i sfătui pe participanţi: „Vă rugăm nu purtaţi însemne vizibile ale comunităţii LGBTQIA+ în public (steaguri, tricouri, etc)”.

Din fericire, nu a fost cazul, întâlnirea desfăşurându-se fără incidente, cu entuziasm şi ovaţii pentru iniţiatorii Ark Oradea, organizatorii Pride Week, care au mulţumit ONG-urilor din ţară pentru sprijin. „Vrem să oferim o imagine autentică a comunităţii locale, să spargem mitul «monştrilor din umbră»”, a spus Iulian, preşedinte şi fondator Ark Oradea.

Pe pereţii sălii decorată cu steaguri LGBTQIA+ au fost expuse fotografii portret însoţite de mărturiile unor tineri ai comunităţii din România, puse la dispoziţie de asociaţia queer „Identity. Education” din Timișoara.

„Nu este o fază, nu trece”

Invitată să vorbească în prima zi de Pride Week a fost Cristina Săracu, președinta asociaţiei MozaiQ, organizație care luptă pentru interesele comunității LGBTQIA+ din România, şi fondator al ONG-ului Incluziune pe Bune. Cristina Săracu este un vechi activist cu o experienţă vastă în probleme de diversitate, echitate şi incluziune.

„Nu ştiu cât de conștienţi suntem fiecare dintre noi, dar în seara asta, la Oradea, se scrie istorie. Sunt din generaţia care acum 20 de ani ar fi spus că nu o să ni se întâmple niciodată chestia asta în România”, şi-a început discursul invitata.

Cristina Săracu locuieşte la Timişoara împreună cu partenera sa, Mihaela, alături de care îşi trăieşte viaţa de 17 ani. Cristina (55 ani) şi Mihaela (47) au reuşit să se căsătorească în Islanda în 2017, pentru că doar acolo şi în Danemarca se oficiază căsătorii între persoane de acelaşi sex şi care nu au rezidenţa sau cetăţenia ţării respective. Căsătoria lor nu este recunoscută în România, dar este recunoscută în toate statele membre ale blocului comunitar care aplică rezoluția Parlamentului European. Conform acestei rezoluţii, parteneriatele ori căsătoriile între persoane de același sex ar trebui recunoscute în toată Uniunea Europeană, decizie PE care în România nu este încă respectată.

În ultimii ani, de când a ieşit în public, Cristina Săracu a descoperit că între ce îşi imaginează că ştiu oamenii despre comunitatea LGBTQIA+ şi ceea ce ştiu de fapt este o mare distanţă. Invitata face de ceva vreme proiecte de diversitate şi incluziune, vorbeşte public de toate tipurile de incluziune, nu doar dspre comunitatea LGBTQIA+ şi s-a confruntat deseori cu afirmaţia: „ştiţi, asta e o boală”.

Cristina Săracu aminteşte că la 17 mai 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declasificat homosexualitatea, subliniind că nu este catalogată ca o boală. De asemenea, după 17 ani de convieţuire cu partenera sa, invitata a subliniat faptul că dacă eşti de o altă orientare sexuală „nu este o fază, nu trece”, aşa cum cred unii.

Prejudecăţi şi stereotipuri

Ipsos, una dintre cele mai mari companii multinaţionale de studii de piaţă din lume, într-un studiu care a inclus şi România la începutul acestui an, spune că în ţara noastră comunitatea LGBTQIA+ reprezintă 9% din populaţie, subliniază Cristina Săracu. Într-un studiu de acum un an, Ipsos anunţa că în lume comunitatea LGBTQIA+ reprezintă 10%. „La un calcul simplu, la 20 de milioane de locuitori din România, 10% înseamnă 2 milioane de oameni. Luaţi populaţia oricărui oraş. Nu sunt câteva sute de oameni în comunitate aici, la Oradea. Sunt câteva zeci de mii. Aritmetica nu minte, indiferent că oamenii ăia sunt vizibili sau invizibili. Diversitatea e un fapt”, spune Cristina Săracu.

Este nevoie să se vorbească despre incliuziune pentru că oamenii nu ştiu şi sunt în permanenţă bombardaţi de tot felul de prejudecăţi şi stereotipuri, spune președinta MozaiQ, povestind de vremea când era copil, în anii ’70, şi bunicii o speriau că vin „pletoşii” să o ia. Asta până când pe la cinci ani, fiind la mare, s-a speriat şi a început să plângă atunci când într-un magazin a intrat un domn cu plete, spre ruşinea părinţilor ei. „De fapt ce e? E doar o prejudecată”.

În anii ’90 nu se vorbea nici de diversitate, nici de incluziune. Cei din comunitate se fereau, nici nu ştiau unii de alţii, iar posibilitatea de a-ţi pierde job-ul în caz că se afla era maximă.

Cristina Săracu își dorește drepturi egale cu cele ale oricărui alt cetățean plătitor de taxe în România, amintind: „Căsătoria sau parteneriatul este un contract civil între doi oameni. A nu se confunda cu taina cununiei religioase”. Când sunt în Europa, Cristina şi Mihaela reprezintă o familie. „Când trecem frontiera, suntem două persoane care locuiesc împreună”.

Invitata a mai amintit de cuvântul pe care îl aude destul de des, „toleranţă”. „Nu, nu trebuie să fim toleranţi! Noi nu asta ne dorim, şi cred că nimeni de aici nu îşi doreşte asta. Ne dorim să fim trataţi egal, să fim priviţi ca oameni care au trăirile lor, care au valoarea lor profesională”, a afirmat invitata, care este încrezătoare că tineri vor schimba mentalitatea, fiind de acord că fiecare are libertatea de a se exprima dacă o face „cu bun simţ, fără a fi intruziv în viaţa celuilalt, fără a încălca legea”.

„Asiguraţi-vă că sunteţi safe”

„Între cei 25.000 de oameni de la Pride din București de anul acesta, sau cei 15.000 care au fost acum un an, sau cei 10.000 care au fost acum doi ani, sunt foarte mulți aliaţi. Erau grupuri de tineri din comunitate şi restul erau prieteni, erau colegi. Solidaritatea tinerei generații este pentru mine absolut impresionantă. Am văzut şi părinţi care au mers să îşi susţină copiii”, spune Cristina Săracu, amintind de eforturile pe care le fac oranizaţiile din ţară pentru ca lucrurile să meargă înainte. „Fiecare dintre oamenii care pun umărul, produc schimbarea”.

Președinta asociaţiei MozaiQ i-a îndemnat pe tineri să fie prudeţi şi „safe” atunci când vor lua hotărârea de a-şi recunoaşte public apartenenţa la comunitatea LGBTQIA+. „Nimeni nu trebuie să iasă public, nici măcar în faţa prietenilor sau părinţilor, dacă nu e pregătit pentru asta, dacă nu simte cu adevărat că e momentul în care poate să facă lucrul acesta. Şi nu exită moment potrivit sau moment nepotrivit. Singurul lucru pe care îl spun întotdeauna este: asiguraţi-vă că sunteţi safe. Nu vă expuneţi la riscuri! Riscuri care pot veni inclusiv din partea familiei. Dacă ne ducem în zona de mediu în care trăim, între prieteni, ar trebui întotdeauna să ne gândim: pot să trăiesc dacă prietenul ăla o să îmi întoarcă spatele? Pentru că sunt lucruri care în continuare se întâmplă. Din fericire, la cei care sunt tineri, se întâmplă din ce în ce mai rar, şi mărturie sunt Pride-urile de la Bucureşti”.

La final, Cristina Săracu a răspuns întrebărilor puse de participanţi, concluzionând că lumea este mult mai deschisă spre acest subiect, şi asta bazându-se pe un studiu de acum doi ani care anunţa că 47% din populaţie afirma că nu are nimic împotriva unei forme de parteneriat civil sau chiar de căsătorie între persoane de acelaşi sex.

„Asta înseamnă că societatea este extrem de avansată faţă de cei care ne conduc din păcate, şi asta o spun fără a face niciun fel de politică. Pur şi simplu este o constatare şi un răspuns la cei care spun că «societatea nu e pregătită, trebuie să mai aşteptaţi». E cea mai urâtă chestie pe care i-o poţi spune unui om. Să te uiţi în ochii lui şi să spui: Ştii, viaţa ta nu este aşa de importantă, ai putea să mai aştepţi un pic. Cât să mai aşteptăm? Până când?”, a încheiat invitata.

În sală s-a aflat şi orădeanca Ruxandra Gîdei, absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti, vlogger literar cu peste 39.000 de urmăritori pe canalul ei de Youtube, 4fără15. Ruxandra susţine că toate familiile ar trebui protejate de lege, amintind că România este unul dinre ultimele 6 state din Uniunea Europeană care nu oferă niciun fel de protecţie legală familiilor întemeiate de persoane de acelaşi sex. Pe contul ei de Instagram a postat de altfel şi un reel în care invită tinerii să semneze petiţia Accept: „Dacă eşti de acord că toţi românii ar trebui să fie trataţi egal în faţa legii, semnează petiţia Protejaţi toate familiile pe acceptromânia.ro/petiţie”.

Îndemn la post şi rugăciune în Piaţa Unirii

În timp ce în Lokal se desfăşura discret prima întâlnire din cadrul săptămânii Pride de la Oradea, în Piaţa Unirii răsunau boxele unei întâlniri creştine prin care oamenii erau îndemnaţi să trăiască „aşa cum ne-a îndemnat Scriptura”, unde bărbatul este bărbat şi femeia este femeie. Întâlnirea din centrul oraşului a fost organizată de Biserica Penticostală „Speranţa” din Oradea. „Vă îndemn să ne unim împreună în rugăciune ca Bunul Dumnezeu să atingă inima bihorenilor și să ne dea biruință în această lucrare” este invitaţia „evanghelzării în stradă”.

În Piaţa Unirii au fost câteva sute de persoane din comunitatea penticostală orădeană care au ascultat predici și muzică de fanfară și s-au rugat pentru familia tradițională, unii purtând pancarde cu mesajele „Ne rugăm pentru încetarea avorturilor” sau „Există iertare şi vindecare după avort”. „Binecuvântează, Doamne, Oradea cu frică de Dumnezeu”, au răsunat cuvintele pastorului. „Dumnezeu să binecuvânteze familia. Amin”, s-a încheiat adunarea şi cu imnul „Te adorăm în fericire”, pastorul invitând pe cei prezenţi şi a doua zi, la o altă întâlnire, tot în Piaţa Unirii, cu o altă biserică penticostală. Desigur, aceste întâlniri care au loc în această săptămâna, nu au nicio legătură cu săptămâna Pride organizată de Ark Oradea care va continua cu alte activităţi la Lokal, şi cu alţi invitaţi precum Vlad Viski de la asociaţia MozaiQ, Ruth Borgfjord de la Queer Sisterhood din Cluj Napoca sau Andreea Herman şi Lia Burg de la Identity.Education. Întâlnirile Pride Oradea vor cuprinde şi concerte, ateliere de filosofie dar şi proiecţii de scurtmetraje.

Săptămâna aceasta are loc primul Pride Oradea! Voci pro și contra

INTERVIU. Zsigmond Yry despre Pride Week Oradea: „Dorim înțelegere, compasiune, respect și acceptare”