De la festivitate a lipsit episcopul greco-catolic, PSS Virgil Bercea, internat în spital ca urmare a unei pneumonii atipice. Cel care a transmis salutul Prea Sfinției Sale, preotul Mihai Vătămănelu, le-a vorbit tinerilor studenți despre importanța unei relații bune cu Dumnezeu, relație care nu are trebui să excludă nicidecum studiul, știința.

„O viață de sârguință, dedicată studiului, merge mână în mână cu o relație apropiată de Dumnezeu”, a spus preotul vicar.

Acesta a subliniat și importanța relației cu cei din jur, pentru că acolo se manifestă credința noastră.

„Degeaba eu, cu gura mea, îl laud pe Dumnezeu în capelă sau în biserică, dacă atunci când ies afară îl înjur pe colegul meu, îi gândesc sau vorbesc rău despre profesorul ori superiorul meu și despre cei care nu gândesc ca mine”, a spus preotul.

El le-a mai explicat studenților că, de multe ori, Dumnezeu intervine în viața noastră printr-o persoană și face în așa fel încât noi să împlinim în viața noastră voia Sa.

„Să nu vă imaginați ca dacă sunteți la Teologie nu veți fi ispitiți să vă abateți de la calea cea dreaptă. De voi și de voința voastră depinde totul. Dumnezeu nu ne forțează la nimic. De aceea există răul în lume.
El ne-a înzestrat cu acest dar minunat, care este libertatea. Libertatea este singura slăbiciune a lui Dumnezeu. El nu intervine peste libertatea noastră, pentru că suntem fii săi. Vă doresc să vă folosiți cu înțelepciune acest dar”, a încheiat pr. Vătămănel.

Într-o lume tot mai dezorientată, profesorul Ionuț Popescu, directorul Departamentului Oradea al Facultății de Teologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, a vorbit despre voință, bucurie și sens.
În opinia apreciatului dascăl, voința, cea care la nevoie te face să strângi din dinți și să înduri suferința, este arma de căpetenie a ucenicului.

Contrar a ceea ce se crede de obicei, a mai adăugat Popescu, ea nu are aproape niciun rol distinct când vine vorba de studii.

„Inteligența nu poate fi mânată decât de dorință. Pentru ca să existe dorință, trebuie să existe plăcere și bucurie. Inteligența nu crește și nu dă roade decât în bucurie. Bucuria de a învăța este la fel de indispensabilă studiului ca respirația alergătorului. Aceasta ar fi provocarea, prima condiție pe care ar trebui să o îndeplinim, să trăim, să studiem într-una spiritul bucuriei. Aceasta ar fi pentru noi, profesorii, o primă obligație: să aducem această bucurie în studiul nostru. Ce ar fi această bucurie?! În mod evident, nu este vorba doar de a spune bancuri sau a oferi o atmosferă, oarecum, vulgară. De unde își trage bucuria seva? Să ne gândim la un copil care se bucură. Când se bucură el? Când întâlnește pe cineva, când descoperă sau vede ceva nou.

De fiecare dată, când este vorba de o bucurie autentică, avem de-a face cu o întâlnire. Cu cât ceva din noi mai profund se întâlnește cu ceva profund din exterior, fie că este om sau o realitate a lumii, cu atât mai puternică este bucuria. Bucuria vine atunci când găsim cuvintele sensului acestei lumi, când ne dăm seama care este sensul acestei lumi. Fiecare dintre voi ați venit aici răspunzând unei chemări, de care ați fost mai mult sau mai puțin conștienți. Alții, pentru a vă împlini o nevoie interioară. Unii, printr-o aparentă întâmplare, al cărui sens nu este explicit. Dar toți urmărim același lucru: să găsim sensul lumii acesteia.

Finalitatea studiilor dumneavoastră ar fi să găsiți cuvintele acelui sens pentru lumea în care trăim”, a fost de părere profesorul Ionuț Popescu.