Oradea. S-a râs chiar mult, duminică, la premiera shakespeariană „A doisprezecea noapte”. Însă regizorul Mâzgăreanu a reuşit să treacă de eticheta de „comedie a încurcăturilor”, reinventând piesa scrisă în anul 1600. Saltul temporal şi calitativ s-a anunţat rapid şi prin interludiile rock, muzică ce n-a apucat să ghidile urechile bătrânului Will, dar care are haz când un chitarist electronic cântă de „inimă albastră” ducelui Orsini, jucat aristocratic de Richard Balint.
Umor, amor, amar
Umorul ţâşneşte mereu. Dar spectacolul orădean se înfiripă pe un puzzle sentimental cu o notă amară, căci viziunea asupra dragostei nu e una prea generoasă. Astfel, faţetele iubirilor neîmpărtăşite faţă de contesa Olivia par ignobile:
Ducele Orsino insistă pe o fixaţie pătimaş-bahică („Dacă e-adevărat că muzica e hrana dragostei, cântare daţi-mi! Să-mi satur dorul ăsta fără saţiu, şi-atâta să-l îndop, încât să moară”), apelează la un intermediar – pajul Cezarino, pentru a-şi revendica dragostea, iar când ajunge să pledeze personal, o face autoritar şi cu reproşuri. Intendentul Malvolio, victimă a unei farse, dezvoltă o patimă infatuat-parvenitoare. Iar Sir Andrew dă din coate, dar şi din buzunare, pentru o amorezare tâmp-comică.
Hazardul împerecherii sufleteşti, opus ideii de suflet-pereche, e susţinut şi în pantomima în care Olivia, Orsino, Malvolio şi Andrew jonglează într-un menage-á-quatre cu respingeri şi atracţii fără fundament.
De cealaltă parte a oglinzii imaginare – eventuală reflexie a geamului rotund care filtrează acţiunea scenică – Olivia se îndrăgosteşte de fata deghizată în pajul Cezarino dar, dintr-o confuzie fizică, îşi consumă dragostea cu fratele acesteia. Ca atare, se şi căsătoreşte cu el. Fără să stea pe gânduri, Orsino se consolează cu dragostea tinerei Viola (Cesarino) propunându-i să devină „stăpâna fostului ei stăpân”. Rezultă un happy-end cu jumătăţi de măsură.
Un rol cheie îl are Mihaela Gherdan, care îşi etalează fineţea registrului actoricesc jucând cu simţire diferitele trăiri ale Oliviei.
Gustate de public, şi rolurile comice sunt roluri-motor pentru spectacol.
Simpaticul Sir Toby (Sebastian Lupu) şi ciracii săi se distrează încâlcind demersurile amoroase şi aruncând replici spumoase gen „Dă-mi voie să-ţi dau voie să pleci!”. Malvolio (interpretat energic, în travesti, de Ioana Dragoş Gajdo) câştigă savoare şi aplauze prin puseurile de replici în ungureşte.
Bufonul (Alin Stanciu) aruncă nebuneşte vorbe înţelepte şi interpretează melodii live acompaniat de cvartetul rock. Tot el trage cortina cu cântul bufonului: „Piesa-i gata, trag oblonul / Hei, ce ploaie e afară / Dacă vi-a plăcut bufonul / Mai poftiţi şi-n altă seară!”, adică în seara de joi – 21 martie.
Distribuţia completă, inclusiv a orchestrei, se găseşte pe site-ul www.TeatrulReginaMaria.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!