Focul revoluţiei a mocnit în sufletul timişorenilor multă vreme. A izbucnit însă în 15 decembrie, când timişorenii s-au opus evacuării şi mutării, într-un sat izolat de lângă Timişoara, pastorului reformat Laszlo Tokes, personajul considerat de autorităţile române din acea vreme, „foarte periculos”.
De altfel, în data de 15 decembrie, când era planificată mutarea lui Tokes, în faţa casei pastorului reformat s-a adunat lume, care a cântat „Deşteaptă-te române” şi a scandat lozinci.
„În decembrie 89, Laszlo Tokes devenise indezirabil pentru regimul comunist. Actele sale de indisciplină fuseseră raportate lui Ceauşescu încă din vara lui 89, după ce pastorul publicase o serie de critici în presa maghiară care înfierau dărâmarea bisericilor. Reacţia lui Ceauşescu a fost fermă: Tokes trebuie să dispară”, relatează istoricii.
„Pe 16 decembrie, dimineaţa, peste 1.000 de oameni se aflau deja în faţa casei parohiale. Piaţa Sfânta Maria a fost complet blocată. Un tânăr din mulţime, scriitorul Ion Monoran, a oprit atunci două tramvaie, s-a urcat pe tampoane şi a strigat pentru prima dată: «libertate», un cuvânt care s-a regăsit apoi pe buzele tuturor timişorenilor”, mai spun aceştia. Reacţia dictatorului nu a întârziat.
„La Bucureşti, s-a întocmit planul de represiune. Ceauşescu a trimis în acea noapte spre Timişoara un număr însemnat de ofiţeri din Securitate şi Armată. Ordinul lui Ceauşescu era clar: stoparea cu orice preţ a protestelor de la Timişoara. Bilanţul zilelor următoare a fost înfiorător: 110 morţi, 200 de răniţi şi 700 de arestări”, mai arată istoricii.
„În ziua de 17 decembrie 1989, armata română şi miliţia au deschis focul asupra demonstranţilor”, aşa arată o filă din istoria libertăţii naţionale.
Citiți principiile noastre de moderare aici!