Despre creşterea porumbeilor domestici, în general, există mărturii scrise de acum 3000 de ani, ele conţin referiri mai ales la porumbeii crescuţi ca obiect de cult religios, la cei folosiţi ca aducători de ştiri sau pentru carne. Nu doar gustul bun al cărnii porumbeilor i-a determinat pe oameni să adăpostească aceste păsări pe lângă casele lor şi să le hrănească. Ei au fost folosiţi, din cele mai vechi timpuri, drept curieri ai unor mesaje importante: erau rapizi, nu cereau altă plată în afară de câteva boabe, nu uitau niciodată drumul şi cădeau rareori în mâinile duşmanilor. Astăzi, columbofilii îngrijesc aceste zburătoare doar din pasiune, ducându-şi păsările la diferite concursuri de frumuseţe sau de zbor. Creşterea raselor de porumbei româneşti au şi ele o mare vechime. Numai secole de muncă intensă au putut fixa asemenea caractere, aşa cum le prezintă rasele noastre. Cu atât mai mult cu cât această muncă s-a desfăşurat într-o perioadă lipsită de cunoştinţe de biologie, genetică, deci fără cunoaşterea legilor eredităţii, în condiţii în care distanţele se parcurgeau cu greu, iar legăturile se stabileau anevoie.
Dar, tocmai gândindu-ne la condiţiile grele în care au lucrat, au creeat, trebuie să apreciem şi mai mult munca creatoare a predecesorilor noştri, s-o respectăm, să păstrăm cu grijă rezultatele ei. Într-un oraş este mult mai uşor să organizezi o expoziţie, din mai multe motive: ai la dispoziţie mai multe săli din care poţi să alegi, ai număr de crescători şi membri care ajută la organizare şi nu în ultimul rând poţi să te aştepţi la un număr ridicat de vizitatori. În mediul rural doar ambiţia crescătorilor din zona cu susţinerea conducerii Primăriei şi al Consiliului Local poate să aibă ca rezultat organizarea unui astfel de eveniment. „Tineretul columbofil Vadu Crişului” în frunte cu crescători ca Sandu Puşcău fac ca în fiecare an Căminul Cultural să se umple cu exponate. O expoziţie este întotdeauna binevenită din mai multe motive: crescătorii îşi pot arăta rezultatul muncii lor, pot compara nivelul la care au ajuns cu alţii, totodată este un prilej de întâlnire.
Sâmbătă dimineaţă expoziţia organizată de un grup de tineri crescători din zonă în colaborare cu Primăria din Vadu Crişului a fost deschisă de primarul comunei Dorel Cosma, şi el un pasionat al creşterii păsărilor de curte.
Toţi cei care au vizitat la sfârşit de săptămână expoziţia de la Vadu Crişului au avut posibilitatea să admire cele 150 de exponate şi că o remarcă faţă de ediţiile anterioare este faptul că a scăzut numărul de porumbei şi creşterea numerică şi diversificată a păsărilor de curte ornamentale şi a iepurilor de rasă. De la crescători am aflat printre altele că bibilicile denumite şi picherite, provin din Africa Occidentală şi sunt apreciate nu numai pentru carnea gustoasă cât şi pentru proprietăţile curative ale cărnii şi ouălor. Sunt păsări foarte rezistente la boli. Porumbei voiajori, Jucător Roller de Cluj, porumbei voltaţi, Uriaş Maghiar, Toboşar arab, voiajor german de frumuseţe, porumbei King, sunt doar câteva dintre rasele de porumbei care au fost expuse la Vadu Crişului. Dar de la expoziţie n-au lipsit nici fazanii, rasele de găini Brahma, Gât golaş de Transilvania, Mătase japoneză sau rasele pitici, iepurii Uriaşul Belgian sau Fluture Francez. Referitor la această rasă cu titulatura de „fluture francez”, aceasta nu este întru-totul corectă. Rasa nu îşi are o origine bine stabilită, multe ţări europene contribuind la definitivarea ei. De aceea, în funcţie de ţara în care ne aflăm, fluturele poate avea mai multe denumiri: Fluture german, Lorrain (în Olanda) sau Tachete Suisse (pătat elveţian, Elveţia). În literatura de limba engleză este cunoscut ca şi Giant Papillon sau Giant Checkered. Cert este că iepurii tărcaţi au existat dintotdeauna în curţile oamenilor de rând. Ba mai mult, aceşti iepuri atrăgători în aspect erau mereu selecţionaţi pentru reproducere. În orice ţară europeană, crescătorii pasionaţi de iepuri de casă deţineau şi astfel de exemplare. Germanii sunt cei care au combinat iepurii tărcaţi cu iepuri din rasă Uriaş Belgian, pentru a-i spori greutatea.
Nemţii sunt primii care au standardizat această rasă pe la începutul secolului XX, de aceea de multe ori îl găsim numit fluture german. Cam în aceeaşi perioadă şi francezii puneau bazele unei rase de iepuri pătaţi, cu desene bine-definite, însă de dimensiuni ceva mai mici decât ale vecinilor germani.
Duminică, la ora 15 au fost decernate premiile pentru cele mai frumoase exemplare, premii constând în cupe şi diplome.
Ioan Hasas
Citiți principiile noastre de moderare aici!