JB: Îl auzeam recent pe preşedintele PNL, Crin Antonescu, comentând activitatea Guvernului Ponta. Preşedintele Senatului transmitea că, din punctul său de vedere, nu este încă clar ce vrea Guvernul în plan economic. Dvs vă este clar ce politici economice duce Guvernul Ponta?
Corina Creţu: Guvernul şi-a prezentat programul de guvernare în Parlament. S-a înregistrat un început de creştere economică, a fost chiar lăudată activitatea Guvernului de către Uniunea Europeană. Cred că a fost o scăpare, o înţepătură în cadrul alianţei. Sunt momente în care poziţiile ideologice intră în opoziţie. Liberalii sunt cei care sprijină angajatorii, în general şi este clar că şi noi sprijinim investiţiile, dar când e vorba de a-i sprijini pe angajatori, noi mai degrabă îi sprijinim pe angajaţi. Noi nu putem abdica de la poziţia noastră social-democrată, după cum nici ei nu pot abdica de la poziţia lor liberală. E o negociere continuă.
Tot Crin Antonescu spunea că liberalii nu au fost şi nu sunt nici în continuare de acord cu acordurile semnate cu FMI.
Atunci când nu eşti prim-ministru este foate uşor să spui că nu eşti de acord cu FMI. Cred că aceste condiţii cu FMI trebuie renegociate. Noi deocamdată avem de plătit către FMI, nu ne permitem să întrerupem. În următorii doi ani este sarcina de plată cea mai mare. Noi nu mai împrumutăm. Împrumutul cel mai mare l-a luat Guvernul Boc. Noi acum dăm înapoi. Domnul Băsescu a ieşit preşedinte tocmai datorită acelei tranşe, adusă înainte de alegeri. Ar trebui să vină în faţa Parlamentului să spună în ce s-au regăsit acei bani împrumutaţi. Poate în bănci, pentru că pensiile, salariile au fost tăiate. Însă nu poţi să zici că doar pentru că am venit noi la Putere, putem să le întrerupem. Sunt acordurile României. Sigur că noi, atunci, nu am fost de acord şi poate că le-am fi negociat altfel decât Guvernul Boc.
Cu ce măsuri se pot mândri Guvernele Ponta I şi II?
În primul rând, repararea greşelilor fostei guvernări reprezintă principala realizare. Chiar înainte de a se instala în Parlamentul României, s-a reparat această nedreptate şi suferinţă a oamenilor, în primul rând a bugetarilor şi pensionarilor. Eu ştiu că aşteptările sunt foarte mari, resursele sunt limitate. Ştiu că încrederea oamenilor se poate duce foarte uşor. Cred că se guvernează cu mai multă decenţă şi sper să se guverneze pe agenda cetăţeanului. Pe de altă parte, e clar că nu se poate repara totul peste noapte, dar economia nu mai merge în jos, pe minus.
Guvernarea PDL şi-a făcut un obicei din a-şi justifica măsurile nepopulare, argumentând cu obligaţiile faţă de FMI, UE şi Banca Mondială. Nu e vorba despre o pasare a responsabilităţii?În ce măsură are un Guvern dreptul de a-şi masca inerţia/nerealizările în faţa alegătorilor, pasând responsabilităţi în spatele acordurilor cu FMI?
Fiecare om politic şi guvernare trebuie să îşi asume modul în care guvernează. Această pasare a responsabilităţii a primit la vremea respectivă replica foarte promptă, chiar a preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, care a venit cu un comunicat şi a spus, tocmai, că FMI nu condiţionează tăierea pensiilor şi salariilor. Din contră, FMI a recomandat României să nu testeze suportabilitatea socială a populaţiei şi să găsească alte surse decât tăierea salariilor şi pensiilor.
Este clar că trebuie să ai respnsabilitatea asupra a ceea ce spui, ceea ce faci. Este foarte grav ce s-a întâmplat în guvernarea Boc. Ei întotdeauna au mers obedient, aşa cum a dictat Partidul Popular European. Iar în PPE dictează ţările cele mai bogate – Germania, Franţa. Numai că noi ar trebui să fim solidari cu ţările mai sărace. Am pierdut foarte mult acum din fondurile de coeziune, pentru că noi ne-am aliat cu ţările bogate. Noi trebuie să milităm pentru reducerea decalajelor de dezvoltare. Ce am câştigat dacă suntem pe aceeaşi poziţie cu Germania? Din contră, pierdem foarte mult. Şi câştigăm ceva pe plan politic, să zicem cu Schengen? Ar trebui să negociem ceva, nu să mergem în genunchi. Măcar să ne apărăm interesele naţionale.
Credeţi că acordurile cu FMI reprezintă o soluţie pentru România?
Acordurile cu FMI reprezintă o soluţie pe termen scurt. Poate că sunt nişte criterii care nu ne fac atât de bine. Poate că dependenţa aceasta de instituţiile financiare internaţionale ar trebui să înceteze.
După reacţiile unor importanţi lideri europeni, dar şi de peste Ocean, de astă-vară, în contextul suspndării preşedintelui şi, iată, cel mai recent eşec privind aderarea la spaţiul Schengen, cu greu poate fi trecută cu vederea deficitul de imagine al guvernării USL în unele cancelarii europene importante. Ce credeţi că este necesar să facă actuala Putere pentru ca ţara să nu aibă de suferit de pe urma acestor ore de dirigenţie recurente venite din partea unor oficiali europeni, respectiv ai unor state importante, precum Germania?
Nu cred că USL are o problemă. În general, România a pierdut mult ca imagine. România a fost izolată în ultimii ani. Nu cred că ne-a folosit la ceva relaţia privilegiată pe care preşedintele Traian Băsescu o are cu Angela Merkel, pentru că România, nu USL, este denigrată în presa din Germania. Se vorbeşte că românii şi bulgarii vor invada landurile germane şi le vor lua locurile de muncă. Nu cred că e vorba despre o chestiune politică. Avem o problemă ca ţară. Faptul că domnul Băsescu este în aceeaşi familie politică cu Merkel nu ne ajută cu intrarea în Schengen. Dacă ar fi fost atât de uşor, cred că ar fi făcut-o dânşii (PDL – n.r.). Dar, după cum ştiţi, este vorba despre campaniile electorale din ţările respective. Olanda a fost prima ţară care a ridicat această problemă, pentru că avea la guvernare un partid de extremă dreapta, aproape nazist. A trecut campania din Olanda şi acum a ajuns această problemă în presa germană. Acest lucru ţine de conjunctura politică din ţările respectivă. Noi, din punct de vedere tehnic ne-am îndeplinit criteriile. Suntem lăudaţi pentru felul în care ne-am securizat graniţele. Nu putem decât să aşteptăm o conjunctură politică mai bună. Nu cred că trebuie să ne mai blamăm unii pe alţii, pentru că este clar că nu mai ţine de noi această chestiune.
Cred că eticheta s-a pus într-un anume fel şi datorită romilor, care sunt o problemă serioasă, europeană. Însă nu toţi romii provin din România, unii provin din Albania, alţii din Muntenegru, dar s-a creat această imagine.
Ce şanse are Parlamentul European să devină un partener egal Comisiei Europene, în procesul co-decizional de la Bruxelles? Dvs suntem mulţumită de felul în care funcţionează capitala Europei?
Nu sunt întotdeauna mulţumită. Parlamentul European şi-a exercitat această putere de co-decizie şi a respins planul de buget, cerând o formulă îmbunătăţită. S-a creat o echipă de negociatori cu Consiliul European şi urmează ca bugetul să revină în PE, probabil în iunie sau iulie. Sigur că nu întotdeauna Parlamentul European este tratat aşa cum scrie în Tratatul unional, adică pe picior de egalitate cu Consiliul European, ceea ce este foarte trist. De pildă, domnul Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, în elaborarea bugetului nu s-a consultat decât cu şefii de stat şi de guvern, deşi în aceeaşi măsură ar fi trebuit să se consulte şi cu PE, care este reprezentantul populaţiei întregii Uniuni Europene.
S-au făcut o serie de recomandări, inclusiv pentru viitoarea Comisie Europeană, ca cel puţin jumătate să provină şi din sânul Parlamentului European. Deci încercăm să facem paşi înainte pentru recunoaşterea democratică, pentru că, vedeţi, inclusiv comisarii europeni sunt numiţi de către guvernele statelor respective, dar după care nu dau socoteală nimănui despre ce fac ei acolo şi nu au reprezentare populară. Sigur că un comisar european este un ministru pentru toate cele 27 de ţări membre pe domeniul respectiv, dar, pe de altă parte este principalul pilon, funcţionarul cel mai înalt al unui stat membru. Dar nimeni din România nu-i poate cere socoteală. Nu că aş avea ceva cu comisarul nostru, Doamne fereşte! Dar vorbesc ca principiu, deoarece nu există un mecanism prin care o ţară să poată să ceară socoteală celor pe care îi trimit acolo.
Cei mai mulţi comisari reprezintă principalul pilon al statului respectiv şi se bat pentru interesele ţărilor respective, chiar dacă „underground”. După cum şi noi, europarlamentarii din România, în primul rând ar trebui să fim români, înainte de a fi populari, socialişti şamd. De pildă, la început, puteam să ne aşezăm toţi cei 33 (de eurodeputaţi români – n.r.) la o masă. Între timp, însă, acţiunea politică în România s-a talibanizat atât de tare, încât ei sunt priviţi ca trădători dacă vorbesc cu noi, ceea ce nu e în regulă. Sunt subiecte în care putem să fim cu toţii pe aceeaşi voce.
Ce relevanţă are un europarlamentar, în general şi un europarlamentar român, în special?
Cred că ar trebui să explicăm mai bine ce facem noi în PE. Poate că e îndeajuns să spun că aproape 70% din legislaţia care se aplică în România este elaborată la Bruxelles. Şi acest lucru spune mult despre însemnătatea a ceea ce facem noi acolo.
Cât de harnici sunt europarlamentarii români?
Cei care vor să se implice, se pot implica în foarte multe multe lucruri. Puteţi vedea pe site-ul Parlamentului European absenţele, prezenţele… Dar nu întotdeauna cei care au 100% prezenţă în Parlamentul European înseamnă că sunt şi cei mai harnici. Ideea este în avea un echilibru între activitatea din ţară şi cea din PE, pentru că, până la urmă suntem aleşi de cetăţenii români. Avem colegi care s-au mutat cu totul la Bruxelles şi nu cred că acest lucru este benefic pentru cetăţenii români, de a-i alege şi a-i transborda de tot acolo, fără ca ei să mai vină în România. După cum sunt şi colegi care stau numai la Bucureşti şi nici acest lucru nu cred că este benefic.
Din toate grupurile politice?
Din toate. Sunt colegi care s-au mutat acolo cu tot cu familiile şi sunt colegi care stau la Bucureşti şi merg doar la plen. Legat de influenţa noastră acolo, sigur că avem mult mai mult de lucrat în ceea ce priveşte relaţiile, influenţa. Una este să fii neamţ la Bruxelles şi alta e să fii român. De aceea, sper ca după alegerile din mai 2014 să reuşim să fim mai uniţi.
Consideraţi că vom avea o Românie mai performantă, o dată regionalizată? Chiar nu mai poate ţara fără regionalizare?
Ar fi important, în perspectiva unei mai bune absorbţii a fondurilor europene. Cred că e foarte important ca oamenii din administraţia publică locală – primarii, preşedinţii de consilii judeţene – trebuie să se adune şi să găsească formula cea mai bună. Şi, bine-nţeles, este important să folosim experienţa ţărilor care a avut succes în acest domeniu. Pentru că regionalizare de dragul regionalizării, nu cred că e cazul să se facă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!