Este atestat în teorii ale personalității, psihoterapii cognitive, terapia bolilor afective, cercetare psihiatrică. A scris peste 1.500 de articole, cărți și diverse alte materiale, abordând teme vaste – de la relațiile interumane și sfaturi pentru părinți și adolescenți, până la aspecte legate de psihologia teritoriului virtual și psihologia fractală.

În ultimii ani, dr. Cristian Andrei a devenit foarte popular printre tineri și nu numai, datorită aparițiilor dese la TV, și în podcasturi, reușind, grație practicii medicale, să devină o enciclopedie a relațiilor.

În interviu inedit acordat Jurnalului bihorean, aflăm de la Dr. Cristian Andrei o altă perspectivă asupra relației moderne dintre doi parteneri, despre motivul pentru care un cuplu alege să facă un copil, dar și despre ce ar trebui să facem noi ca și părinți pentru a fi auziți de către copiii noștri.

– Cum vedeți dumneavoastră cuplul modern, în zilele noastre?

Dr. Cristian Andrei: Pare să fie un fel de tovărășie, un fel de asociere între persoane ale căror legături sunt mai degrabă hotărâte din afară, decât dinăuntru, după niște modele mai degrabă vizuale, după niște valori care sunt destul de volatile, adică niște valori care nu sunt stabile. Din păcate, în ziua de azi, nu prea se mai moștenesc valori. Grebla bunicilor este considerată un obiect care trebuie aruncat, nu un obiect lustruit care are poveste.

Valoarea care apropie un bărbat de o femeie nu mai este valoarea tatălui lui față de mama lui. Este o valoare luată din prezent, poate chiar din dimineața aceea, urmând să fie ștearsă peste câteva ore de alte priorități. Nu vreau să fiu prăpăstios când spun lucrurile astea, vreau doar să descriu așa cum poate nu se vede foarte clar situația actuală a unui cuplu care stă să se constituie.

– Cât de mult ne afectează tehnologia în cuplu?

Dr.C.A.: Tehnologia este un organ vital al omului contemporan. Dacă ne uităm la un om care și-a pierdut telefonul, sau își dorește un telefon nou, începe să aibă niște conexiuni vegetative în interiorul său. Se poate observa clinic cum unui adolescent i se rărește pulsul atunci când se apropie de telefon și i se accelerează foarte tare atunci când telefonul nu este accesibil, din cauza anxietății care se generează atunci.

– De ce renunțăm așa ușor la o relație?

Dr.C.A.: Este la fel ca și cu produsele dispozabile, consumi și arunci ambalajul. Noi suntem consumatori de relații la ora actuală, și nu constructori de relații. Pentru a construi o relație este necesar să știi cum, să ai cu ce, să ai speranța că va dura și va produce, dar la ora actuală avem un profil de consumator hipertrofiat. Trebuie să consumăm din ce în ce mai mult ca să existe creștere economică și din cauza asta simțim nevoia să ne grăbim. Mai ales noi, bărbații, ne grăbim să consumăm relația și considerăm că dacă am consumat-o ne-am confirmat ca și persoană de relație. Ba mai mult, ne mai și lăudăm cu numărul de relații pe care le-am avut, sau cu numărul persoanelor interesate să aibă o relație cu noi.
Astăzi, relația nu mai înseamnă atașament.

Atașamentul începe să producă un fel de anxietate că îți pierzi libertatea, că te-ai fixat și prin asta nu mai poți să accesezi alte valori sau alte persoane. Nu întâlnim asta doar la bărbați. A început să apară și în rândul femeii moderne care simte nevoia să nu se mai atașeze puternic pentru că ceva în interiorul ei spune că ar pierde în această competiție pe care nu o mai are doar cu femei, ci și cu bărbații.

De ce se întâmplă asta? Pentru că avem un fel de convergență a genurilor astăzi – o masculinizare a femeilor și o efeminare a bărbaților. Astfel, devine posibilă competiția dintre femei și bărbați, iar această competiție generează un fel de divergență care desparte cuplul.

– Cum rămânem conectați în relație?

Dr.C.A.: Când ne punem problema că trebuie neapărat să rămânem conectați într-o relație, trebuie să ne gândim care este motivul real: pentru că așa au vrut părinții noștri, pentru că așa dă bine, pentru că suntem noi foarte speriați de singurătate sau pentru că ne este frică să nu pierdem anumite beneficii din relație. În general, relaționarea este o nevoie umană esențială pentru că noi suntem specie socială. Adică, un individ nu există dacă alți indivizi nu sunt conectați la el. Noi simțim că ne trebuie o relație. Avem nevoie de o relație pe profunzime ca să putem dezvolta atașamente, ca să aflăm cine suntem. Dacă doar le consumăm și le aruncăm în spate, nu le putem construi.

– Mai există dorința de a avea o familie?

Dr.C.A.: Există tot felul de rațiuni de a face o familie în ziua de astăzi. Rațiunile originare nu mai funcționează. De exemplu, rațiunea de a avea copii mulți, un număr suficient de mare încât unii să se piardă pe parcurs și să mai rămână câțiva ca să muncească alături de părinți, să intre în luptă alături de părinți. Nu mai există bucuria de a avea un copil, așa cum exista pe vremuri. Nu îl mai vezi pe bărbatul contemporan ca pe bărbatul care își ridica nou-născutul sub soare, bucurându-se alături de toți ceilalți. Azi, bărbatul își face probleme cu cheltuiala, cu zgomotul din casa, cu responsabilitățile care îi reduc mobilitatea.

Acum facem copii din diverse alte rațiuni: pentru a ține partenerul lângă noi, pentru că ne e frică de singurătate sau pentru că ai nevoie de un asociat mai loial într-o afacere. De altfel, azi, dacă te desparți, nu îți mai pui problema că suferă copilul, ci că ar suferi afacerea pentru că trebuie lichidată, făcute partaje ș.a.m.d..

– Cât de mult sunt afectați copiii noștri de aceste rațiuni?

Dr.C.A.: Este un paradox foarte dureros aici. Dacă noi i-am oferit copilului nostru un mediu familial foarte bun și el s-a născut și a crescut în acest mediu ideal, va fi devastat dacă părinții se despart. Dacă părinții au fost inconsecvenți, au avut certuri de față cu copilul, se pare că nu se instituie acest contrast foarte mare care să genereze o dramă pentru copil. Din contră, ajuns adolescent, copilul își dorește ca părinții să se despartă ca să fie liniște.

Impactul asupra copilului este generat de acest întreg în care el s-a născut și care se rupe în mod nenatural, în timp ce părinții vin din familii diferite. Erau străini atunci când au format familia și nu îi doare la fel de tare despărțirea cum îl doare pe copilul care s-a născut într-un întreg. Pentru el este un cataclism întregul acesta, mai ales dacă a fost armonios.

– Cum sunt părinții de azi?

Dr.C.A.: Părinții sunt într-o mare derută azi. De aceea și sunt atât de multe sesiuni de parenting pentru că părinții nu mai știu ce să facă. Și-au pierdut aderența la copii. Copiii sunt educați extrafamilial, de generația lor, de prezent și nu de trecut prin istorie sau de viitor prin proiecție. De aceea, eu sunt motivat ca în perioada aceasta să fac niște sesiuni de parenting.

Următoarea sesiune va avea loc pe 16 decembrie, la Cluj, și voi avea ca și colegi adolescenți pe care îi pregătesc în andragogie – știința predării pentru adulți, astfel încât să îi învețe pe părinți ce gândește un adolescent când chiulește de la școală, când caută să consume ceva în exces, când este agresiv cu altcineva. Cred că această sesiune va funcționa pentru că adolescenții sunt mai informați decât părinții și, oricum, pentru ca un părinte să își educe copilul, trebuie să plece de la ceea ce este valoros pentru acel copil. Altfel nu este auzit.

– Un sfat pentru părinții moderni?

Dr.C.A.: Cred că este foarte important ca un părinte modern să fie deschis să învețe de la copiii lui, să se informeze și să plece de la ceea ce știe sau este important pentru copil. Asta mi se pare o urgență la ora actuală. Din acest motiv nu mai există respect penru școală. Pentru că adulții de la școală nu sunt informați și nu știu ce știu adolescenții.
De exemplu, merg prin licee să vorbesc cu copiii despre noroc, pentru a preveni jocurile de noroc, și am ajuns la un moment dat la „Pisica lui Schrödinger“. În absolut toate liceele există elevi care știu ce înseamnă asta, însă nici părinții, și, în unele cazuri, nici profesorii lor de fizică nu știu.

Premieră în România: adolescenți educatori pe scenă

Președinte fondator al Institutului de Relații Umane, dr. Cristian Andrei și echipa de specialiști susțin în cadrul elegant al institutului seminarii, ateliere de lucru și conferințe pe teme diverse, abordând aspecte ce vizează atât organizațiile și angajații acestora, cât și tematici ce fac parte din cotidian și care preocupă ființa umană.

În cariera sa a întâlnit peste 30.000 de adolescenți în licee și facultăți. Tocmai a scris cartea „Nu înțelegi nimic”, despre comunicarea dintre adolescent și adult.

Pe 14 decembrie ajunge la Cinema Teatru „Florin Piersic“ din Cluj pentru a susține „Conferința de parenting în care adolescenții dau lecții“, unde vor fi aduse soluții concrete pentru dificultățile de relație dintre cei tineri și cei care ii educă. Alături de el – adolescenți educatori, în premieră în România

„Ce poți învăța tu ca adult de la un adolescent? Despre droguri, petreceri, muzică, chiulit de la școală, jocuri pe calculator? Păi da, despre toate acestea, așa cum sunt văzute de el. Pentru că doar astfel ai putea să începi adevărata comunicare cu el“, spune Cristian Andrei.