“Din punct de vedere al modelului alimentar este clar că preferinţa consumatorului român este orientată către carnea de porc. Pe locul al doilea este carnea de pasăre, pe locul trei cea de bovină şi pe locul patru oaia. Dacă ne uităm pe datele statistice la câtă carne s-a produs anul trecut în România pe specii, vom constata că 51% din toată carnea este cea de pasăre. În mod normal trebuia să fie porcul, dar la porc după cum ştim sunt acele probleme legate de Pesta Porcină Africană”, a declarat pentru AGERPRES preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), Ilie Van.

Din punct de vedere al consumului mediu de carne de pasăre s-a constatat o creştere uşoară de la 27,5 kilograme/locuitor în 2022, la 28,2 kilograme anul trecut.

“În urmă cu doi ani am avut un consum de 27,5 kilograme pe cap de locuitor, iar anul trecut 28,2 kilograme, o creştere cam cu o jumătate de kilogram în 2023 faţă de 2022. Consumul mediu european de carne de pasăre, echivalent carcasă, pe toate statele membre este în jur de 25 de kilograme/locuitor şi cu ţintă de 27 – 28 kilograme. Deci România este acolo. Din cauza faptului că nu am avut carne de porc la un preţ mai accesibil, oamenii, o parte dintre ei, s-au îndreptat spre pui”, a explicat Van.

În ceea ce priveşte consumul de ouă, media anuală în România este de 245-250 de ouă pe cap de locuitor, iar cea europeană uşor mai scăzută, de 230-235 de ouă pe cap de locuitor.

“Românii consumă în jur de 245-250 de ouă pe cap de locuitor pe an, iar Uniunea Europeană (UE) este pe la 230-235 de ouă, deci suntem uşor peste media europeană. Noi şi din punct de vedere al producţiei suntem diferiţi faţă de UE, pentru că noi avem gospodăria ţărănească foarte puternică, mai ales pe perioada de primăvară-vară, chiar dacă în ultimii ani s-au mai redus efectivele din curtea ţăranilor. E adevărat că ei produc doar primăvara-vara şi noi producem tot timpul anului”, a mai spus preşedintele UCPR.

Potrivit sursei citate, industria avicolă din România produce în prezent de peste două ori mai mult decât se producea înainte de ’89, iar tendinţa de creştere încă există, deşi într-un ritm mai puţin accelerat.

“Conform datelor statistice, noi producem anual în ferme aproximativ 510.000 tone de carne de pui, echivalent carcasă. În viu, anul trecut s-au produs 725.000 de tone. Cea mai mare cantitate de carne de pui în viu realizată înainte de ’89, ca să facem o comparaţie, a fost de 300.000 de tone, iar anul trecut am produs în viu 725.000 tone, deci de două ori şi ceva mai mult decât se producea în anii ’90. Un lucru extraordinar. Nici eu nu credeam că vom ajunge vreodată la acest nivel de producţie, cu tendinţe de creştere. E adevărat că ritmul de creştere nu mai e la fel de accelerat cum a fost până acum, e mai lent, dar există. Faţă de 2022, producţia a crescut binişor de la 670.000 de tone la 725.000 tone în 2023”, a precizat el.

Van a adăugat că în ceea ce priveşte producţia totală de ouă din România, de circa 5,8 miliarde de ouă anual, mai mult de jumătate a fost realizată în fermele industriei avicole.

“Producem pe total ţară 5,8 miliarde de ouă, cu tot cu oferta ţărănească, conform cifrelor de la statistică. Din aceste 5,8 miliarde, cam 500 de milioane sunt pentru incubaţie, iar pentru consum rămân 5,2 miliarde. Din acestea, 3 miliarde de ouă le producem noi în ferme. Am reuşit să depăşim mai mult de jumătate, în condiţiile în care acum 15-20 de ani produceam doar 20% din toată producţia. Aici ne-a ajutat şi urbanizarea satelor, pentru că foarte mulţi oameni se aprovizionează de la supermarketurile din localităţile respective. E mai greu să apuce să crească o pasăre, un porc, mai ales că pe timp de iarnă ouăle din curtea ţăranului sunt mai puţine”, a adăugat reprezentantul crescătorilor de păsări din România.

În opinia sa, producţiile de carne şi de ouă obţinute în industria a avicolă sunt suficiente să asigure consumul intern, dar şi să livreze produse pe piaţa externă.

“În momentul de faţă sunt suficiente producţiile de carne şi de ouă pentru consumul intern, dar suntem şi la export, pe piaţa europeană în principal, şi cu carne şi cu ouă în cantităţi rezonabile, adică aproximativ 20-25% din totalul producţiei de carne şi până în 20% la ouă. Aici, mai există potenţial de creştere, dacă putem să ieşim şi pe piaţa ţărilor terţe. Uniunea Europeană şi produce deja cam tot ce are nevoie şi a ajuns la un alt nivel. Uniunea Europeană doreşte produse procesate cu valoare adăugată mare, ceea ce facem noi în principal. Noi ne ducem pe piaţa Uniunii Europene cu produse cu valoare adăugată mare şi de acolo aducem produse mai ieftine”, a explicat Ilie Van.

Acesta a mai spus că s-a ajuns la un nivel de performanţă în industria avicolă din România datorită investiţiilor realizate pe parcursul anilor din trei surse de finanţare: fonduri europene, fonduri proprii din profitul companiilor şi fonduri atrase.

“Cred că o investiţie la nivel de industrie, nu poate fi sub 200 de milioane de euro pe an ca să ţii pasul cu competiţia. La noi, în industrie, investiţiile trebuie să fie tot timpul. Dacă nu faci investiţii un an, rişti să ieşi din piaţă, pentru că tehnologiile sunt foarte mobile, se schimbă foarte rapid şi fermierii trebuie să fie cu ochii ţintiţi asupra acestei competiţii. Ceea ce mă bucură este că avem solicitări de la fermieri, la asociaţie, să cerem Ministerului Agriculturii suplimentarea fondurilor pe măsura DR 20 (Investiţii în sectorul zootehnic ale PS PAC 2027 n.r.), adică pe măsura care priveşte investiţiile în sectorul avicol. Am cerut deja şi sperăm ca să se găsească soluţii după evaluarea şi redistribuirea sumelor. Dacă este un sector care cere să investească, cred că trebuie să-l ajuţi”, a punctat Van.

Dezvoltarea sectorului a fost susţinută şi de modul de organizare, diferit de Europa, respectiv o integrare administrativă în cadrul aceleiaşi companii şi nu una contractuală.

“Noi nu avem sistem contractual decât foarte puţin, cam 20% sunt contracte cu fermierul, restul sunt integraţi administrativ, adică în cadrul aceleiaşi companii. Are totul până la piaţă, ori asta este foarte bine din punct de vedere al biosecurităţii şi al managementului performanţelor şi al calităţii, dar necesită sume foarte mari de bani, pentru că trebuie să investeşti în fiecare verigă. Dacă ai numai o fermă, investeşti în acea fermă, dar dacă ai toate verigile trebuie să investeşti în tot, în FNC, în abator, în fabrica de procesare, în ferma de reproducţie, în staţia de incubaţie, în fermele de creştere şi e nevoie de sume foarte mari de bani. Aceasta este diferenţa între modul nostru de organizare şi cel din Europa. Şi s-a văzut în cazul gripei aviare, care a evoluat în toată Europa, unde au fost mii de focare, 6.000 – 7.000 de focare de gripă aviară, iar noi în ultimii şase ani am avut în ferme doar trei focare de gripa aviară. Este extraordinar, pentru că fermierii noştri, fiind integraţi administrativ, au putut să-şi managerieze foarte bine programele de biosecuritate, programe care sunt foarte drastice, sunt costisitoare, dar le-au manageriat foarte bine, şi nu am avut probleme cu gripa aviară”, a mai transmis preşedintele UCPR.

UCPR este o asociaţie cu caracter profesional, non-guvernamentală, construită pe criteriul specificului activităţii de ramură avicolă. Din cele 219 exploataţii avicole la nivel naţional, 180 sunt membre UCPR, iar o exploataţie poate avea mai multe ferme, fie pentru creşterea puilor, fie pentru creşterea găinilor ouălor.

sursa: AGERPRES