Focul a izbucnit la ora 16:50 GMT la schelele instalate în mansarda catedralei, s-a extins foarte repede pe întreg acoperişul edificiului de aproximativ 1.000 de metri pătraţi, şi a cuprins rapid turla octogonală în formă de săgeată. La începutul serii, turla, construită pe patru piloni de bază, cu o înălţime de 93 de metri, s-a prăbuşit, urmată de întregul acoperiş.

Mulţimi de oameni s-au adunat în pieţele din apropiere. Un nor imens de fum s-a împrăştiat deasupra oraşului, iar cenuşa s-a răspândit pe o suprafaţă întinsă.

A fost declanşată o operaţiune de anvergură pentru salvarea monumentului istoric şi a operelor de artă, fiind mobilizaţi în total 600 de pompieri, o parte dintre ei, în jurul clădirii pentru evacuau zona.

Tragicul eveniment a declanşat un val de emoţie la nivel internaţional. Preşedintele francez Emmanuel Macron şi-a anulat discursul programat către naţiune în contextul crizei “vestelor galbene”, şi a declarat, printre altele, că “împărtăşeşte emoţia unei întregi naţiuni”, trimiţând un “gând pentru toţi catolicii şi pentru toţi francezii”. “(…) La fel ca toţi compatrioţii noştri, sunt trist în această seară să văd că arde o parte din noi”, a scris el pe Twitter.

După câteva ore de luptă cu flăcările, pompierii au reuşit să salveze “structura” edificiului “în întregime”, a declarat comandantul Brigăzii de pompieri din Paris, generalul Jean-Claude Gallet, aflat la faţa locului. “Focul a scăzut în intensitate”, a adăugat la rândul său secretarul de stat din Ministerul francez de Interne, Laurent Nunez, invitând în acelaşi timp la “prudenţă maximă”.

Incendiul a fost stins în totalitate, în cursul dimineţii de 16 aprilie, cu puţin înainte de ora 08:00 GMT. Focul a distrus acoperişul şi turla, dar zidurile exterioare şi cele două clopotniţe nu s-au prăbuşit. Potrivit oficialilor, izbucnirea incendiului ar fi fost legată de lucrările de renovare a Catedralei, care avea montate schele pe anumite laturi. Cele 16 statui din bronz de pe fleşa (acoperişul) catedralei fuseseră demontate cu o săptămână în urmă pentru a fi restaurate.

Catedrala continua să asigure şi funcţiile unui edificiu religios: cinci slujbe erau celebrate în fiecare zi, iar duminica, şapte. Împreună cu sărbătorile şi slujbele extraordinare, peste 2.000 de servicii religioase se desfăşurau anual în catedrala Notre-Dame. Acest trist eveniment a avut loc în prima zi din Săptămâna Mare, ce precede Sărbătoarea Învierii Domnului, Paştele catolic fiind celebrat în acel an pe 21 aprilie.

Pentru derularea anchetei, poliţia judiciară a mobilizat aproape 50 de anchetatori. Procurorul Republicii din Paris, Remy Heitz a declarat că pista accidentală este privilegiată, dând asigurări că “nimic nu indică un act voit. La 16 aprilie 2019 au început audierile muncitorilor, 15 dintre ei fiind arestaţi.

Operele de artă din Notre-Dame, printre care relicve precum Coroana de Spini a lui Iisus şi o tunică datând din secolul al XIII-lea purtată de regele Ludovic al IX-lea al Franţei, au fost transferate la sediul primăriei, iar apoi la Muzeul Luvru.

În semn de solidaritate cu Notre-Dame din Paris, la 17 aprilie 2019, toate clopotele catedralelor din Franţa, şi nu numai, au bătut timp de cinci minute, la ora izbucnirii incendiului, 18:50 (16:50 GMT).

La 18 aprilie 2019, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a mulţumit pompierilor şi a anunţat că le va fi acordată medalia de onoare pentru curajul şi devotamentul de care au dat dovadă. El a primit la Palatul Elysee 300 de persoane – 250 de pompieri din Paris şi din regiunea pariziană Ile-de-France, 50 de poliţişti, membri ai Crucii Roşii şi ai Protecţiei civile, care au contribuit cu toţii la salvarea edificiului de la distrugere.

La 11 mai 2019, deputaţii francezi au adoptat un proiect de lege ce reglementează restaurarea, în decurs de cinci ani, a catedralei Notre-Dame din Paris. Şi preşedintele statului, Emmanuel Macron şi-a exprimat dorinţa ca edificiul să fie redeschis în cinci ani, după Jocurile Olimpice de la Paris, care se desfăşoară în perioada 6 iulie – 11 august 2024.

Pentru reconstrucţia monumentului a fost lansată o subscripţie naţională, de către preşedintele Macron, încă din cursul serii incendiului. În mai puţin de 24 de ore donaţiile anunţate depăşeau 700 milioane de euro, într-un elan de solidaritate fără precedent ce a mobilizat de la companii de renume precum la Apple până la Banca Centrală Europeană, de la familia Arnault – deţinătorii celei mai mari averi din Franţa, la mii de anonimi. În septembrie 2022, suma colectată ajunsese la 842,8 milioane de euro.

Lucrările de securizare şi consolidare a catedralei au debutat la 16 aprilie 2019, şi au cuprins în principal demontarea schelelor care se aflau pe clădire în momentul incendiului, demontarea orgii, curăţarea a două dintre capele, plasarea unor elemente de susţinere din lemn dedesubtul contraforţilor, degajarea şi sortarea vestigiilor, precum şi securizarea punctului de intersecţie cu transeptu. Aceste lucrări au fost finalizate în septembrie 2019, urmând apoi, etapa lucrărilor de restaurare.

În martie 2022, în timpul unor săpături arheologice, desfăşurate înainte de lucrările de reconstrucţie a fleşei catedralei, au fost descoperite, în zona transeptului, mai multe morminte şi un sarcofag de plumb conservat în întregime ce ar putea aparţine unui înalt demnitar, datând probabil din secolul al XIV-lea. De asemenea, săpăturile au adus la lumină, imediat sub nivelul actual al podelei catedralei, “existenţa unei fose în care au fost îngropate elemente sculptate policrome identificate ca aparţinând fostului paravan (tribună ce formează un gard de piatră sau lemn şi desparte corul liturgic de naos, n.a.) al Notre-Dame, construit în jurul anului 1230 şi distrus la începutul secolului al XVIII-lea”, anunţa Ministerul Culturii din Franţa.

În aprilie 2023, au fost transportate la Paris patru dintre vitraliile grav deteriorate de incendiu, după ce au fost restaurate la catedrala din Koln, Germania. Vitraliile au fost create în 1965 de artistul specializat în vitralii Jacques Le Chevallier. Nuanţele de albastru şi de roşu reproduc maniera în care erau folosite aceste culori la ferestrele medievale.

În decembrie 2023, a fost montată noua fleşă, identică cu precedenta proiectată de arhitectul din secolul al XIX-lea Viollet-Le-Duc, la înălţimea de 96 de metri, peste care a fost adăugată şi o cruce, iar autorităţile au anunţat că edificiul va fi dotat cu un sistem inedit de stingere a incendiilor care ar include un dispozitiv de aburire, pentru a înăbuşi orice posibilă izbucnire a unui incendiu. De asemenea, în ultimul trimestru al anului 2023, odată cu instalarea reţelelor tehnice în sol şi ultimele lucrări de restaurare la interior (curăţarea pereţilor, a decoraţiunilor pictate şi a bolţilor, cu o suprafaţă totală de 42.000 de metri pătraţi), catedrala era pregătită să primească un nou mobilier din bronz maro închis, sobru şi masiv, precum şi 1.500 de scaune din lemn masiv de stejar, realizate de sculptorul şi designerul francez Guillaume Bardet.

Redeschiderea catedralei Notre-Dame este prevăzută să aibă loc pe 8 decembrie 2024, după cum anunţa la 8 decembrie 2023, preşedintele statului francez, Emmanuel Macron, aflat pe şantierul lucrărilor de renovare pentru a da startul numărătorii inverse de 365 de zile rămase până la marele eveniment.

Drama catedralei din Paris a fost transpusă şi pe marele ecran în martie 2022, după aproape trei ani de la incendiu, în ”Notre-Dame brule”, un film epic şi ambiţios al regizorului Jean-Jacques Annaud.

Catedrala Notre-Dame se află pe Ile de la Cite, insulă situată pe Sena, în inima Parisului, considerată leagănul antic al capitalei franceze. A fost construită în secolul al XII-lea, pe locul unui alt lăcaş de cult, respectiv Catedrala Saint-Étienne, care, la rândul său, fusese întreţinută şi reparată pentru a putea rezista atât războaielor cât şi uzurii timpului, potrivit site-ului oficial al monumentului (http://www.notredamedeparis.fr). Astfel, în secolul al XII-lea, sub domnia regelui Ludovic al VII-lea, episcopul Maurice de Sully propune construirea, pe acest amplasament, a unei noi catedrale, mai mare decât Saint-Étienne, conform noilor tehnologii arhitecturale care începeau să fie folosite, în stil ogival, numit în zilele noastre stil gotic.

Maurice de Sully a fost ales episcop de Paris la 12 octombrie 1160. La acel moment, Parisul se afla într-o puternică expansiune demografică şi dinamism economic, afirmându-şi importanţa în Regatul Franţei. Era capitală politică a regilor capeţieni, mai ales sub conducerea regilor Filip I (1060-1108), Ludovic al VI-lea (1108-1137) şi Ludovic al VII-lea (1137-1180), şi centru economic şi de formare intelectuală. Încă de la alegerea sa, episcopul Maurice de Sully a propus un răspuns pastoral, teologic şi spiritual la transformarea profundă a diecezei sale, prin reconstrucţia unei catedrale dedicate Fecioarei Maria (Notre-Dame), ceea ce implica însă demararea unui proiect urban gigantic.

Piatra de temelie a fost pusă în anul 1163, în prezenţa papei Alexandru al III-lea. Primul arhitect care s-a ocupat de acest proiect rămâne anonim. El a preluat din caracteristicile vechii catedrale, folosind, totodată, un plan pe patru nivele, sprijinite de tribune, cu bolţi mari şi cu accent pe liniile orizontale.

Secolul al XII-lea şi începutul secolului al XIII-lea au fost marcate de patru mari perioade de lucru, sub egida a patru arhitecţi diferiţi, şi ei rămaşi anonimi: 1163-1182, 1182-1190, 1190-1225 şi 1225-1250. În această perioadă, au fost construite navele, apoi faţada, terminată în jurul anul 1200, şi turnurile, terminate în 1245. În jurul anului 1250 a fost terminată şi faţada de pe latura nordică a transeptului (naos transversal care taie în unghi drept naosul principal al unei biserici, alcătuind cu acesta un plan în formă de cruce, potrivit DEX). Opt ani mai târziu a început construcţia faţadei de pe latura sudică, astfel că se poate considera că întreaga construcţie a catedralei a fost finalizată în anul 1345. Aspectul său a fost însă afectat de-a lungul timpului, atât din cauza intemperiilor, cât şi a războaielor şi a Revoluţiei (1789-1799), ceea ce a necesitat numeroase intervenţii. A cunoscut ample lucrări de restaurare în anii 1844-1864, sub coordonarea arhitectului Viollet-le-Duc, notează volumul ”Art et Histoire. Paris et Versailles” (2001).

Catedrala este o capodoperă a stilului gotic. Impozantă şi majestuoasă, faţada catedralei este împărţită, pe verticală, prin pilaştrii, în trei părţi, iar pe orizontală, pe trei planuri, cel de la parter deschizându-se prin trei porţi, care se numesc, de la stânga la dreapta, ”Poarta Fecioarei”, ”Poarta Judecăţii” şi ”Poarta Sfintei Ana”. Fiecare dintre acestea este acoperită cu sculpturi complexe, reprezentând scene biblice şi din vieţile sfinţilor, notează volumele ”Franţa. Ghid complet” (1993) şi ”Construcţii Monumentale” (1989).

Deasupra porţilor, se află celebra Galerie a Regilor, cu cele 28 de statui ale regilor Iudeei şi Israelului, distrusă în timpul Revoluţiei de către revoluţionarii care au crezut că acestea îi înfăţişează pe regii Franţei, dar restaurată în secolul al XIX-lea, de către arhitectul Viollet-le-Duc.

Nivelul următor este reprezentat de două ferestre laterale grandioase, care încadrează marea rozasă de circa 10 m diametru, care formează o aureolă deasupra statuii Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus în braţe, încadrată de doi îngeri.

Spirala centrală a catedralei, cu o înălţime de 82 m, este mărginită de două turnuri pătrate, de 69 m înălţime. Vizitatorii pot urca să vadă aici celebrul clopot de alamă de 16 tone, pe care îl trăgea cocoşatul Quasimodo în ”Notre-Dame de Paris”, romanul lui Victor Hugo. La baza celor două turnuri, deasupra rozasei, se întinde o galerie lungă de arce înlănţuite, sprijinite pe coloane.

Intrarea în catedrală frapează în primul rând prin dimensiunile sale, având circa 130 m lungime, 50 m lăţime şi 35 m înălţime, putând adăposti cu uşurinţă 9.000 de persoane, notează volumul ”Art et Histoire. Paris et Versailles” (2001). Zidurile construcţiei se înalţă pe trei rânduri de coloane, împărţind catedrala în cinci nave. Notre-Dame impresionează nu doar prin dimensiuni, cât mai ales prin armonia proporţiilor şi a liniilor şi prin eleganţa ornamentelor. O caracteristică a catedralei o reprezintă faptul că este înconjurată de capele pe toate laturile. Rozasele transeptului şi rozasa de pe faţada principală sunt unicele vestigii ale vitraliilor din secolul al XIII-lea. Dintre acestea se remarcă cea din extremitatea nordică, care prezintă scene din Vechiul Testament, având-o în centru pe Fecioara Maria cu Pruncul Iisus şi care propagă o lumină plăcută, de tonalitate albastră, potrivit ”Art et Histoire. Paris et Versailles” (2001).

Catedrala Notre-Dame a găzduit, de-a lungul timpului, o serie de evenimente din istoria Franţei. Printre acestea se numără încoronarea lui Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franţei, în anul 1431, în timpul Războiului de 100 de ani, şi pe cea a împăratului Napoleon, în 1804.

sursa: AGERPRES