Alergarea și sportul sunt considerate în general îndeletniciri ale persoanelor tinere. Există însă și excepții remarcabile. Ileana Beres este un exemplu elocvent în acest sens, demonstrând că sportul poate fi practicat cu mare succes și de către cei trecuți de prima tinerețe.
O viață în mișcare
Ileana Beres a practicat atletismul de performanță, fiind o specialistă a probelor de semifond (800 și 1.500 de metrI). A început atletismul la vârsta de 15 ani, după un concurs școlar desfășurat la Stadionul Tineretului, în care a fost remarcată de prof. Papp Gáspár. „Cred că i-a fost ușor să mă selecteze, pentru că la 15 ani, eu aveam deja timpi foarte buni”, explică atleta.
A urmat apoi o carieră remarcabilă, cu nenumărate titluri, medalii și recorduri naționale, în concursuri naționale, balcanice și europene, în probele sale preferate, 800 și 1.500 de metri. A fost componentă a lotului național de atletism și s-a aflat foarte aproape de participarea la Jocurile Olimpice de la Moscova, din anul 1980. Din păcate, o accidentare a împiedicat-o să fie prezentă la Olimpiadă. S-a retras din activitatea de performanță la vârsta de 32 de ani, dar nu a putut sta departe de atletism. A început să concureze la competițiile Masters, unde a continuat să colecționeze medalii și titluri de campioană, stabilind nenumărate recorduri naționale, europene și mondiale, la diferite probe și categorii de vârstă.

„Colecționară” de medalii și diplome FOTO: FACEBOOK
35-40 de recorduri
A participat de-a lungul carierei la sute de concursuri. „Nu am o evidență riguroasă, dar cred că sunt sute de concursuri”, spune Ileana Beres. Nu știe cu exactitate nici câte medalii a cucerit la concursurile Master. „La competițiile Master am concurat și la alte probe decât cele obișnuite pentru mine. Am alergat la 400, 800, 1.500, 3.000 și 5.000 de metri, dar și la crosuri. Aici, la veterani, am câștigat foarte multe titluri și medalii și am stabilit numeroase recorduri. Nu le-am contabilizat, nu le știu numărul, dar a făcut acest lucru un coleg de competiții, un profesor din Baia Mare, care mi-a spus că eu sunt cea mai titrată atletă din România la concursuri Master. «Dar de unde știți, le-ați numărat?», l-am întrebat. «Da, pentru că îmi doream să fiu eu cel mai titrat, dar dumneavoastră m-ați întrecut», mi-a răspuns. Dar pe mine nu mă interesează aceste cifre, eu alerg din pură plăcere. Știu că sunt vreo 35-40 de recorduri pe care le dețin”, ne-a mărturisit Ileana Beres.

Ca întotdeauna, în fruntea plutonului FOTO: FACEBOOK
Alergarea, ca stil de viață
Ileana Beres se antrenează zilnic, în fiecare dimineață, fără excepție, indiferent de condițiile meteo. „Alerg cel puțin câte o oră, în pădurea din Băile Felix. Abia aștept să vină dimineața, ca să mă duc să alerg. Alergarea este un mod de viață pentru mine, este o adevărată plăcere. Dacă faci un lucru din plăcere, atunci nu simți nicio dificultate. Nu aș putea concepe viața mea fără alergare. Alergarea și concursurile te învață să trăiești, să nu renunți niciodată, pentru dacă ai renunțat, atunci sigur ai pierdut. Dacă nu renunți, atunci întotdeauna mai există o șansă. Mișcarea m-a învățat să caut perfecțiunea în tot ceea ce fac. Disciplina, determinarea și perseverența muncii susținute te ridică pe cele mai înalte culmi. Provocările puternice te ajută să nu faci un pas înapoi, iar pasiunea și dăruirea te fac să-ți depășești limitele. Sportul m-a învățat că adevărata putere vine din caracter și din convingerea de a face ceea ce este bine”, explică atleta.
Bucuria de a ajuta oamenii
Ileana Beres a absolvit Facultatea de Educație Fizică, iar apoi cea de Kinetoterapie. Lucrează la Băile Felix, dar oferă și lecții de gimnastică medicală pentru persoane cu diferite probleme.
„Eu mi-am început serviciul la Băile Felix, unde am constatat că nu ajunge doar educația fizică pentru a ajuta oamenii bolnavi și că îi pot ajuta și mai mult prin kinetoterapie. Este o plăcere să-l faci pe pacient să fie cu zâmbetul pe buze, să îl poți ajuta să facă mișcare. Kinetoterapia este până la urmă tot sănătate prin mișcare. Ce poate fi mai frumos decât să vezi că pacienții progresează în urma muncii tale și se bucură că pot face mișcare?”, a conchis Ileana Bereș.
Trimite articolul
XTot respectul.
Un fost coleg. Mircea