Săritorii orădeni se pregătesc la vechea sală de atletism sau la noua sală de sport a Universităţii orădene, dar niciuna din ele nu oferă posibilitatea unui elan corespunzător pentru aceştia, fiind insuficient de lungi. Cu această problemă se confruntă în special săritorii în lungime, în frunte cu Cornelia Deiac, care au nevoie de o pistă şi mai lungă pentru elan. În ceea ce priveşte condiţiile de antrenament în aer liber, acestea sunt total inexistente, pentru că în toată Oradea nu se găseşte un sector de sărituri cu o pistă sintetică la exigenţele actuale pe plan mondial. A fost găsită soluţia antrenamentelor săptămânale la Debreţin, care se desfăşoară în virtutea excelentelor relaţii de colaborare cu conducătorii instituţiilor sportive şi şcolare din oraşului maghiar. În ceea ce priveşte calitatea şi numărul bazelor sportive, Oradea se află din păcate „la ani lumină” distanţă de Debreţin.
„Am solicitat în repetate rânduri efectuarea unor lucrări de prelungire la vechea sală de atletism de la Universitatea. Dacă sala ar fi prelungită cu vreo zece-douăzeci de metri, ea ar putea deveni corespunzătoare pentru antrenamentele noastre. Din păcate, nimeni nu a putut găsi soluţii pentru o astfel de investiţie”, afirmă cu năduf antrenorul care a pus bazele şcolii de sărituri orădene, Virgil Preda.
G.N.
Citiți principiile noastre de moderare aici!