Municipiul străbătut de Crișul Repede se numără printre cele 14 orașe din România care se regăsesc pe harta campioanelor naționale. Oradea se află pe această onorantă listă, alături de București, Ploiești, Timișoara, Brașov, Reșița, Arad, Pitești, Craiova, Cluj-Napoca, Urziceni, Galați, Giurgiu și Constanța.

Steaua București are 25 de titluri, iar „campioana provinciei” este UTA, încoronată de 6 ori campioană.

Cea mai glorioasă pagină din istoria fotbalului bihorean a fost scrisă de Club Atletic Oradea (Nagyváradi Atletikai Club, ulterior ICO), în tumultoșii ani 40.

Legendarul club orădean avea să intre în istoria fotbalului mondial prin cele două titluri cucerite în țări diferite, Ungaria și apoi, România.

Pentru tinerii pasionați de trecutul fotbalului orădean, reamintim că în 25 mai 1910, pe vremea când Transilvania aparținea de Imperioul Austro-Ungar, în cafeneaua orădeană Emke, a luat ființă Nagyváradi Atletikai Club. Consiliul director a fost format atunci din dr. Emil Jonas – președinte, Béla Mikló – președinte executiv, Andor Szabó – secretar și dr. Kálmán Kovács – casier. „Alb-verzii” au devenit un team redutabil, iar rezultatele nu au întârziat să apară, echipa evoluând în perioada celor două răboaie mondiale, ba în Ungaria, ba în România.

„Barcelona anilor 40”

În 1935, CAO a fost vicecampioană a României, dar primul titlu din palmares avea să-l cucerească în Ungaria, în sezonul 1943-1944, cu 13 puncte avans față de Ferencváros Budapesta, podiumul fiind completat de echipa din Cluj-Napoca.

„Ungaria era o forţă în fotbal în acele vremuri, iar CAO a luat titlul! Era Barcelona acelei vremi! Vedeta echipei a fost Bodola. Avea de toate, viteză, tehnică, o uşurinţă cu care marca goluri”, își reamintea orădeanul Iosif Pető, fost junior al echipei, pentru gsp.ro, în anul 2013.

Echipa de bază era alcătuită din Vécsei – F. Mészáros, Onodi I – Demetrovits, Juhász, Petschovschi – Kovács II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Tóth III, antrenor: Francisc Ronay, iar din lot au mai făcut parte S. Tóth, Simatoc, Loránt, Moniac sau Fernbach-Ferenczi. Golgheter a fost atacantul central Spielmann, cu 23 de goluri, urmat de Bodola (15) și Tóth III (14). Spielmann a fost desemnat cel mai bun jucător al campionatului, la fel ca și Bodola în sezonul anterior, informează site-ul caoradea.ro.

După revenirea în cadrul României, CAO își schimbă numele în Libertatea, iar din 1948 devine ICO (Întreprinderea Comunală Orășenească).

Campionii României

Cu acest nume, Oradea își va trece în cont și singurul titlu din România, în ediția 1948-1949, când a devansat-o pe CFR București, având cinci puncte avans.

Lotul ICO a fost alcătuit din Adolf Vécsei – Weber, Mircea David, Petru Fekete – portari; Gheorghe Pop, Vasile Ion, Ştefan Boszacky, Gheorghe Melan – fundași; Gheorghe Bodo, Ladislau Zilahi, Ştefan Cuc, Gavril Serfőző – mijlocași; Ioan Kovács II, Francisc Spielmann, Gheorghe Váczi, Mircea Tudose, Iosif Turcuş, Alexandru Pop, Ioan Lucaci, Carol Pop, antrenor Nicolae Kovács. Golgheterul campionatului, cu 24 de goluri în 26 de meciuri, a fost Gheorghe Váczi (ICO). Clubul a devenit Progresul ICO, iar sub această titulatură, a triumfat în Cupa României (1956), după o finală câștigată cu 2-0 în fața echipei Metalul Câmpia Turzii, care se afla atunci în liga secundă. Echipa dispare de pe eșichierul fotbalului românesc în 1963. Legenda CAO a fost reînviată în 2017, iar acum echipa orădeană este pe locul 1 în Liga 4 Bihor și visează ca, peste ani, să ajungă măcar la o parte din gloria avută de campioana celor două țări vecine.

Turneu în Africa

Înainte de al doilea război mondial, gruparea din Oradea era una pitorească. Fotbaliştii făceau deplasările cu trenul la clasa a II-a, iar recompensele variau, de la o cravată, la o masă la “Karácsonyi”, unul dintre cele mai bune restaurante orădene din acea vreme. În anii 30, CAO a început turneele în străinătate. În 1933, echipa aplecat în Elveția și Franța, învingând printre altele pe Olympique Lillois cu 5-2, echipă care în acel sezon, va deveni campioana Franței. Un an mai târziu, legendarii fotbaliști orădeni s-au deplasat în Franţa şi Africa de Nord, de unde s-au întors neînvinși, înregistrând 21 de victorii şi 4 egaluri, golaveraj 110-23! În perioada interbelică, CAO a furnizat 18 internaționali români, majoritatea dintre ei fiind etnici maghiari, evrei și germani.

Pelle a fost președinte la CAO

CAO s-a confruntat și cu probleme financiare, iar în vara anului 1938, echipa a retrogradat în Divizia B, la baraj, chiar dacă în poartă era cel care va deveni “Il Dio”, Mircea David. Falimentul dădea târcoale, iar președintele de atunci, dr. Justin Filip, a fost înlocuit cu Ioan Pelle. Noul conducător a reușit să adune din chete publice 47.000 de lei, pentru salariile restante ale jucătorilor, informează caoradea.ro.

378 meciuri

378 de meciuri în primul eșalon fotbalistic din România are CAO/ICO până la dispariția sa, petrecută în anul 1963. Gruparea orădeană a înregistrat 145 de victorii, 80 de remize și 153 de înfrângeri. În sezonul în care a devenit campioană a României, echipa a contabilizat 16 victorii, 5 remize și 5 eșecuri.

JUCĂTORI LEGENDARI LA CLUB ATLETIC ORADEA (NAC)

Francisc Ronay (născut în 29 aprilie 1900, la Arad – decedat în 6 aprilie 1967, la Târgu Mureș) – primul jucător care a marcat vreodată pentru echipa națională de fotbal a României (împotriva echipei naționale de fotbal a Iugoslaviei, în 1922.

Francisc Spielmann (10 iulie 1916, Oradea – 21 noiembrie 1974, Oradea) – cunoscut în Ungaria ca Ferenc Sárvári, golgheterul echipei în sezonul de titlu, cu 23 de goluri. A fost desemnat și jucătorul maghiar al anului. 380 de meciuri și 90 de goluri pentru CAO. Are 11 selecții – 4 goluri pentru România (1939-1949), respectiv 7 jocuri – 3 goluri pentru Ungaria (1940-1943).

Nicolae Kovács (23 decembrie 1911, Plugova, Caraș Severin – 7 iulie 1977, Timișoara) – a fost unul dintre cei cinci jucători care au evoluat la primele trei Cupe Mondiale, în 1930 (Uruguay), 1934 (Italia) și 1938 (Franța). 37 de selecții, 6 goluri pentru România (1929-1938), un meci, un gol pentru Ungaria (1941). A fost fratele lui Ștefan Kovács, celebrul antrenor care a activat și la Ajax Amsterdam.

Iuliu Barátky (născut în Oradea pe 14 mai 1910, cu 11 zile înainte de de înființarea NAC – 14 aprilie 1962, București) – a optat să rămână în România în timpul celui de-al doilea război mondial, devenind o legendă a renumitei echipe Rapid București. 20 de selecții și 13 goluri pentru România (1933-1940), 9 selecții în tricoul Ungariei (1930-1933).

Gustáv Juhász (19 decembrie 1911, Timișoara – 20 ianuarie 2003, New York) – selecţionat la CM 1934. Are 179 de meciuri și 10 goluri pentru CAO. În perioada1934-1940 a jucat 21 de meciuri pentru România. A devenit apoi antrenor la mai multe echipe orădene, inclusiv FC Bihor (1972-1973).

Iuliu Bodola (26 februarie 1912. Brașov – 12 martie 1993, Budapesta – Ungaria) – 30 de goluri în 48 de meciuri pentru reprezentativa României (1931-1939), a jucat şi pentru naționala Ungariei în perioada 1940-1943 (13 selecții – 4 goluri). Pentru CAO a disputat 89 de meciuri, în care a punctat de 62 de ori. După război, s-a stabilit în Ungaria, activând la MTK (1946-1949). Dă numele Stadionului Municipal din Oradea.

Iosif Petschowski (2 iulie 1921, Timișoara – 6 octombrie 1968, Arad) – 88 de goluri în 277 de meciuri în Divizia A, marea majoritate pentru UTA, la CAO având 25. Trei selecții pentru Ungaria (1942-1943), 32 de selecții și 11 goluri pentru România (1945-1958).

Nicolae Simatoc (1 mai 1920, Grimăncăuți, acum în Republica Moldova – 2 decembrie 1979, Sidney – Australia) – 32 de jocuri și 3 goluri pentru CAO (1942-1945). A ajuns să joace ulterior la Inter Milano (vicecampion al Italiei în 1949) şi FC Barcelona (campion al Spaniei în 1952).

Gheorghe Váczi (4 august 1922, Mediaș – 16 octombrie 2006, Arad). A fost golgheter al Diviziei A (1949, 1951). Pentru CAO a evoluat în 131 de meciuri, în care a marcat 85 de goluri. Are 11 selecții și 8 goluri pentru România (1947-1953), conform wikipedia.ro.