Conferinţa de presă săptămânală a LPS Bihorul i-a avut ca protagonişti pe doi componenţi ai echipei de fotbal ICO Oradea, campioană naţională a României în sezonul 1948-1949. Ioan Lucaci şi Fekete Péter sunt acum ambii în vârstă de 81 de ani. În urmă cu 60 de ani, ei au făcut parte din lotul formaţiei care a câştigat singurul titlu naţional din istoria fotbalului orădean.
O echipă unită
Lucaci a jucat pe postul de extremă dreaptă sau stângă, iar Fekete a fost portar, fiind rezervă a celebrilor Mircea David sau Vécsey. „Fotbalul de atunci era diferit faţă de cel de acum. Fotbaliştii de atunci aveau mult mai multă libertate în teren. Acum este altfel, totul este prea tacticizat”, afirmă Fekete Péter. Ioan Lucaci a explicat principalul atu al echipei de atunci, care a reuşit să întrerupă hegemonia Aradului la titlurile naţionale. „Noi eram extraordinar de uniţi, eram toţi pentru unul, ţineam extrem de mult unii la alţii. Acest fapt se poate explica şi prin faptul că marea majoritate a jucătorilor, circa 80 la sută din componenţii lotului, eram orădeni. Noi jucam în primul rând pentru noi, pentru oraş şi nu pentru bani, aşa cum se întâmplă în ziua de azi”, a declarat Ioan Lucaci.
Costume pentru campioni
Referitor la recompensele materiale din acea perioadă, trebuie specificat faptul că primăria de atunci le-a promis proaspeţilor campioni câte un costum nou, dar promisiunea nu a fost onorată niciodată. „Pe atunci nu existau salarii pentru fotbalişti sau prime de joc, eram amatori sută la sută. Fiecare dintre noi lucra înainte de masă la serviciul său, iar după-amiaza mergeam la antrenamente. În deplasări mergeam cu trenul, la clasa a doua şi călătoream mai ales noaptea. Nici vorbă să ne cazăm la hotel, aşa cum se face astăzi. Îmi aduc aminte că am primit o dată drept cadou pentru un meci câştigat o cravată, care costa doi lei. Am şi acum acea cravată. Unul din puţinele favoruri care ni se făceau era că o dată pe săptămână mergeam cu un camion la Băile 1 Mai, pentru baie şi masaj, iar când ne întorceam, mâncam la o cârciumă în Sânmartin, unde meniul principal consta în pâine cu slănină şi ceapă. Când am câştigat campionatul, am primit câte o diplomă, ni s-a plătit o masă la Karácsonyi, unul dintre cele mai bune restaurante orădene din acea vreme, dar nimic altceva”, a spus Ioan Lucaci. O comparaţie cu fotbalul de azi, când pentru un titlu, recompensele se ridică la sute de mii de euro, spune multe.Cei doi foşti campioni afirmă că nu mai merg la meciurile echipei FC Bihor, dar sunt la curent cu starea şi rezultatele formaţiei. „Nu mai mergem la stadion, pentru că fotbalul local nu mai este la fel de atractiv, fotbalul nu mai este demult un fenomen social. Urmărim însă rezultatele echipei orădene şi suferim pentru ea”, a conchis Ioan Lucaci.
Gavril Nutiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!