Intrebarea este urmata de dorinta de a sti ce amlasat istoriei. Bun sau rau, cu ce ne putem mandri, daca ar fi sa tragem linie astazi? Ce sau pe cine am dat noi lumii ca sa putem spune: daca acesta nu ar fi existat, lumea nu ar mai fi fost la fel?
Ca si cum situatia s-ar schimba de la an la an, reluam mereu aceasta problema si o intoarcem pe toate fetele. Cand suntem ingaduitori, gasim cateva repere in istorie.
Insa, de cele mai multe ori, ne descoperim fara niciun punct de sprijin in trecutul nostru scurt, oricum cenusiu. Orice ne-am raspunde, recunoastem, mai devreme sau mai tarziu, ca aici, in Romania, exista un ceva anume care ne trage in jos.
Exista in aceasta tara impanzita de securisti, de manelisti, de politicieni si functionari corupti, de cersetori si miliardari de carton, a caror avere dispare intr-o luna, exista ceva care te face sa te lepezi de orice speranta. Auzim de prea multe ori spunandu-se ca in Romania exista ceva rau care, parca, a incremenit in noi.
In Romania unde injustitia domina Justitia, unde regula este exceptie, iar exceptiile devin regula, unde tupeul de marlan si smecheria suburbana sunt considerate virtuti, unde racnetul isteric este considerat inspiratie, iar luciditatea calma si inteligenta sunt privite ca dovezi de slabiciune, aici unde relatiile si spaga inca rezolva toate problemele si deschid orice usa, aici risti sa iti pierzi toate visurile pe care le-ai avut vreodata.
Destine aparte
Din fericire, printr-un miracol de neexplicat, aici in Romania s-au nascut si cateva destine aparte. Un HenryCoanda, fara de care avionul cu reactie ar fi aparut mai tarziu sau deloc; GeorgeEmilPalade, singurul nume de roman pe care il pomenim cu mandrie cand vine vorba de Nobel; MirceaEliade, singurul roman care a creat o terorie, un curent sau chiar o moda in IstoriaReligiilor si de care nu poti sa nu tii cont oriunde ai fi in lume.
A mai fost EugeneIonesco, dramaturgul roman care a inventat notiunea de teatruabsurd si care a reusit, din timpul vietii chiar, sa devina membru al AcademieiFranceze.
Nu multe alte nume mai pot fi adaugate in aceasta lista. Fara ConstantinBrancusi arta lumii ar fi fost mai saraca. EmilCioran a reusit cu scepticismul si plictisul sau sa cucereasca pana si gospodinele frustrate ale occidentului. Iar NadiaComaneci, un sportiv ce-i drept, dar a inventat perfectiunea in gimnastica si a si fost recunoscuta pentru asta cu primul 10 din istoria acestui sport.
Ce au in comun cu totii? Privind destinul fiecaruia vedem ca toti s-au realizat si au intrat in constiinta occidentului DUPA ce au parasit aceasta tara. Exista o exceptia, ce-i drept: NadiaComaneci, alungata din tara de un sistem tot mai stupid.
Insa, toti ceilalti s-au realizat, intr-un fel sau altul, dupa ce au abandonat cu totul si pentru totdeauna Romania. De aici, nimeni nu a intrat in Europa.
Citind memoriile si biografiile acestor destine ramai cu un gust amar. Toti au realizat ca isi vor rata viata daca vor continua sa traiasca in Romania. Si au facut tot ce au putut ca sa scape. Au fugit, au evadat, au facut foamea printre straini, au renuntat la tot ce aveau si au luat-o cu totii de la zero in alta parte. Oriunde, numai Romania sa nu fie. Nu e deloc magulitor pentru noi…
Sa nu ne amagim ca doar comunismul i-a alungat din Romania. Si Brancusi si H. Coanda ca si EugenIonesco si EmilCioran si-au parasit tara inainte ca regimulcomunist sa acapareze puterea.
E ca si cum, traind in Romania, simti ca nu se intampla nimic, orice si oricat ai face, iar MareaPerformanta este mereu in alta parte. Ca si cum ar exista o teorie, potrivit careia, daca traiesti in Romania, esti condamnat la mediocritate si esec.
Ramane speranta ca intr-o zi vom intalni aici, printre noi, romani fara de care istoria lumii nu ar mai fi fost aceeasi.
Sursa: ziare.com
Citiți principiile noastre de moderare aici!