Provocat de întrebările jurnaliştilor germani, fostul oficial de la Bruxelles admite că România şi Bulgaria sunt copiii-problemă ai sistemului, dar subliniază un fapt adesea uitat: consolidarea democratică nu s-ar fi produs în aceste ţări în absenţa calităţii de state comunitare. De altfel, cuvintele lui Verheugen conturează şi o realitate interesată: primind noi membri, Uniunea şi-a satisfăcut nevoia de a “ocupa” economic alte state.
În urmă cu un deceniu, când Gunter Verheugen şi-a început primul mandat de comisar european, Uniunea era o afacere între 15 state, cu obiective politice abia perceptibile şi cu un apetit economic în continuă creştere. Zece ani mai târziu, Bruxelles-ul veghează parental asupra destinelor a 27 de membri, apetitul economic s-a mai încovoiat puţin sub apăsarea celei mai mari recesiuni din istoria recentă, iar politica s-a îmbrăcat în haine mai sclipitoare ca niciodată. Pentru prima oară după mulţi ani, UE vorbeşte cu speranţă despre obiective globale, despre necesitatea unor poziţii coerente, despre influenţă şi putere în contrabalansul binomului SUA-China.
“Sunt conştient de faptul că nimic nu a lovit mai tare reputaţia europeană precum primirea României şi a Bulgariei în spaţiul comunitar. Dar dacă m-ar întreba cineva care stat UE are cele mai mari probleme cu crima organizată, nu mi-ar trece prin cap să spun Bulgaria sau România. În orice caz, e sigur că procesul de maturizare democratică nu s-ar petrece în acele ţări dacă ele n-ar fi membre UE“, spune Verheugen în interviul acordat Der Spiegel, preluat de Evenimentul zilei.
Discuţia e amplă şi veche: pentru a conta pe scena internaţională, UE are nevoie de viziune. Propoziţia anterioară se poate citi şi aşa: coerenţa politică a statelor comunitare are nevoie de un liant mai puternic decât cel oferit de actuala arhitectură instituţională de la Bruxelles.
Citiți principiile noastre de moderare aici!