Decizia în privinţa fostei judecătoare Mariana Marinescu a fost luată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pe 12 ianuarie, fiind comunicată şi publicată pe site-ul CEDO în data de 2 februarie.
Fosta judecătoare s-a adresat Curţii în data de 16 octombrie 2003. În plângerea adresată instanţei europene, Mariana Marinescu a reclamat condiţiile de detenţie din penitenciarele Rahova şi Târgşor, unde şi-a executat o parte din pedeapsa de 11 ani de închisoare la care a fost condamnată pentru corupţie, şi faptul că procesul său nu a fost unul echitabil.
Potrivit documentului publicat pe site-ul CEDO, Marinescu era în anul 2000 judecătoare la Tribunalul Bihor, specializată în lichidări judiciare. În octombrie 2000, doi lichidatori judiciari au făcut o plângere penală împotriva acesteia, pentru corupţie şi abuz în serviciu, susţinând că Marinescu le-ar fi cerut sume de bani pentru a-i menţine în funcţie, dar şi pentru că i-ar fi vândut unei alte persoane active ale unei firme falimentare.
În februarie 2001, procurorul general al României de la acea vreme a cerut Ministerului Justiţiei (MJ) autorizaţie pentru a începe urmărirea penală pe numele lui Marinescu, conform prevederileor în vigoare la acea vreme, avizul în acest sens fiind semnat de secretarul de stat din MJ.
În aprilie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a început urmărirea penală pe numele lui Marinescu, procedură în cadrul căreia procurorii au interogat martori fără ca magistratul sau avocatul Marianei Marinescu să fie de faţă, potrivit plângerii înaintate de judecătoare. De asemenea, se arată în plângerea făcută la CEDO, niciunul dintre cei şase martori propuşi de ea nu a fost interogat de procurori.
Pe 17 mai 2001, judecătoarea a fost suspendată din funcţie şi procurorii au pus-o sub acuzare. Pe 20 iulie 2001, Mariana Marinescu a fost citată la Parchet, dar a transmis că nu poate veni din cauză că este plecată din localitate, motiv pentru care procurorii au considerat că se sustrage urmăririi penale şi au cerut mandat de arestare pe numele ei.
În data de 1 august 2001, magistratul a fost trimis în judecată la Curtea de Apel Oradea, pentru două infracţiuni de corupţie şi pentru abuz în serviciu. Marinescu nu a venit la termenele fixate de instanţă, fiind reprezentată de soţul său şi de avocat, dar o lună mai târziu, dosarul a fost strămutat, prin decizia Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), la Curtea de Apel Bacău. Potrivit plângerii lui Marinescu, deşi Curtea de Apel Bacău nu audiase toţi martorii propuşi de ea, instanţa a decis condamnarea sa, în decembrie 2001, la 11 ani de închisoare.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs la ÎCCJ, atât de Marinescu, cât şi de procurori, care au cerut aplicarea pedepsei complementare prin care judecătoarei să îi fie interzis dreptul de a mai profesa magistratura. În mai 2003, Înalta Curte a respins recursul judecătoarei, însă a admis recursul procurorilor. Pe 23 septembrie 2003, a fost emis un mandat de arestare pe numele magistratului. Iniţial, Mariana Marinescu a fost încarcerată la Rahova, în 2005 a fost transferată la Târgşor, pentru ca, în 2007, să fie mutată la Movila Vulpii timp de şase luni, ulterior întorcându-se la Târgşor.
În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie de la Târgşor, Marinescu a susţinut că, iniţial, a stat într-o celulă de 50 de metri pătraţi, cu alte 36 de persoane, fiind mutată într-o celulă de 14 metri pătraţi, cu alte 28 de persoane, iar apoi într-o celulă de 20 de metri pătraţi, pe care o împărţea cu alte 12 persoane. De asemenea, Marinescu s-a plâns de calitatea proasta a hranei, dar şi de faptul că a fost obligată să muncească în cadrul penitenciarului.
Fostul magistrat, care a fost eliberat condiţionat în 2008, a susţinut că i-a fost încălcat dreptul prevăzut de articolul 3 al Convenţiei Curţii, respectiv acela de a nu fi suspus torturii sau unor tratamente inumane sau degradante. Judecătorii CEDO au admis această susţinere, pe motiv că în jurisprudenţa Curţii s-a reţinut că statul român nu respectă drepturile deţinuţilor în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie.
Pe de altă parte, Mariana Marinescu a cerut Curţii Europene să constate şi faptul că procesul în urma căruia a fost condamnată pentru fapte de corupţie şi abuz în serviciu a fost viciat, având în vedere că martorii propuşi în apărare nu au fost audiaţi de instanţa de fond (Curtea de Apel Bacău, n.r.). Acest capăt de plângere a fost respins de magistraţii europeni, care au motivat că dreptul la apărare al judecătoarei nu a fost încălcat.
Mariana Marinescu a cerut CEDO ca statul român să îi plătească peste 78.954 de euro drept daune materiale, adică valoarea salariilor pe care ar fi trebuit să le încaseze între mai 2001 şi decembrie 2008. De asemenea, Marinescu a cerut 9.700.000 de euro cu titlul de daune morale. În ceea ce priveşte daunele materiale, judecătorii CEDO au considerat că nu se impune plata acestora, însă au decis că se impune acordarea unor daune morale în valoare de 500 de euro pentru prejudiciul suferit de fostul magistrat.
Sursa: NewsIn
Citiți principiile noastre de moderare aici!