JB încurajează oamenii, cu atât mai mult tinerii, să fie creativi, cu discernământ, curajoşi, cu calităţi morale deosebite. Drept recompensă pentru curajul de a exprima în scris sentimente şi opinii, ba chiar şi soluţii pentru reducerea violenţei în general şi reducerea violenţei în şcoli – în special, JB publică lucrările celor 12.
Aş dori să încep prin a spune că deşi încă de la grădiniţă învăţăm că violenţa nu duce la nimic bun, este din ce în ce mai mult manifestată în cele mai urâte moduri. Violenţa există peste tot în lume, pe stradă, în şcoală, în familie, în mass media, fiind mediatizată tot mai mult fără a veni cu modele pozitive. Trebuie să scăpăm de violenţă o dată pentru totdeauna.
Există diferite tipuri de violență:
Violența fizică – utilizarea forței în scopul provocării suferinței fizice.
Violența psihică – utilizarea unui limbaj care influențează negativ dezvoltarea personalității unei persoane.
Violența instituțională apare când o instituție neagă drepturile fundamentale ale unora dintre membrii ei.
În viaţa de zi cu zi (uneori chiar şi la şcoală, în pauze, de exemplu) putem observa cum copiii înjură, îi jignesc pe ceilalţi şi au întotdeauna ceva de comentat, fie că trebuie, fie că nu, urmând astfel exemplul părinţilor sau al unor personaje de la televizor şi crezând că astfel îşi exprimă personalitatea. Această manifestare pare să fi caracterizat dintotdeauna fiinţa umană. Se spune că violenţa este înrădăcinată în fiecare dintre noi, dar totuşi cred că aceasta este doar o explicaţie de suprafaţă pentru a ascunde lipsuri grave în educaţie şi influenţa unui mediu familial nociv. Fiindcă fiecare dintre noi suntem produsul mentalităţii şi obiceiurilor pe care le vedem şi ni le însuşim din familie. Prin definiţie, un om civilizat ştie cum să se poarte în diversele grupuri în care se întâmplă să se afle (în familie, între vecini, rude, colegi sau pur şi simplu pe stradă, în tramvai, într-un magazin, etc.) şi nu va uita niciodată proverbul românesc: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. „Că poţi ajunge în închisoare”, ar fi continuarea pe care copiii ar trebui să o înveţe de mici.
Violenţa este de fapt un indicator al nesiguranței generalizate. Ea devine o armă atunci când o persoană se simte amenințată, atunci când sentimentul de insecuritate atinge un anumit nivel. Ceea ce, după părerea mea, este în totalitate adevărat.
Poate că, trăind în “jungla umană”, ni se pare că trebuie să ne apărăm în viaţa de zi cu zi cu un anumit fenomen de autoapărare prin replici dure cu potențial nu neapărat rău voitor, ci spuse mai degrabă inconștient, ca un reflex creat prin contactul zilnic cu expresii şi cuvinte jignitoare, care ne ajută să ne eliberăm de presiune aruncând-o asupra altor oameni. Iar oamenii ajung sa comită aproape fără să-şi dea seama acte de violenţă care produc suferință nu doar celor care sunt victimele ei, dar şi celor care le produc, fiindcă aceştia pot ajunge infractori dacă încalcă limitele legii. Consider că şi modelele greşite de limbaj sau comportament chiar de la unele desene animate, filme sau emisiuni (chiar cele pentru copii) au o influenţă extrem de mare asupra modului violent în care se comportă adolescenţii cu ceilalţi. Mass-media ne informează despre acest fenomen care afectează multe persoane. Mulți oameni importanți sprijină mai multe asociații de protejare a copiilor abuzați în şcoală sau în familie. În ultimul timp, multe instituţii şi asociaţii nonguvernamentale au început să analizeze comportamentul copiilor şi tinerilor în şcoli şi să caute remedii pentru aceste manifestări violente care se întâlnesc atât de frecvent, încât mulţi dintre noi nici nu le mai iau în seamă şi poate consideră că nu pot face nimic împotriva acestui fenomen.
Pornind de la povestea reală a unei adolescente voi redacta această întâmplare ţinând cont şi de ceea ce ar putea fi o întâmplare imaginară.
Într-un astfel de context al realităţii: o adolescentă care se află într-o familie care suferă în urma unei vieţi dezordonate şi neadecvate. Părinţii ancoraţi în lupta pentru o viaţă mai bună îşi neglijează fiica, au loc certuri din cauze diferite: lipsa banilor, consum de alcool ca mod de viaţă. Părinţilor le lipseşte abilitatea de a avea o relaţie pozitivă cu copilul lor, ceea ce va face ca din punct de vedere emoţional tânăra să sufere de anxietate, de a fi lipsită de grija şi dragostea părintească, de aprecieri pozitive, linişte. Evident adolescenta îşi va căuta locul în societate cum va şti, printre prieteni, colegi , dar anturajul în care intrase nu era bun. Acest grup de prieteni îi arătase cum este viaţa fără griji şi îndatoriri. Tânara a luat exemplu de la noii ei prieteni; astfel a ajuns în scurt timp să nu îşi mai asculte părinţii, vocabularul neadecvat să fie ceva firesc pentru ea. Aceasta nu le mai cerea bani părinţilor, de aceea a ales să agreseze fizic persoane pentru a primi banii de care avea nevoie să se întreţină.
Părinţii observă totuşi schimbarea, depărtarea faţă de familie şi ajungând şi ei să înţeleagă în ce situaţie sunt şi că ar putea să-şi piardă copilul se unesc ca famile şi vor reuşi să ajungă in viaţa fiicei lor, luptând cu toată puterea lor să-şi redobândească copilul pierdut printre valurile vieţii
Să observăm că părinţii au ales să-şi salveze fiica trecând peste toate greutăţile, iar fiica alege să-şi asculte părinţii ca un lucru firesc a ceea ce înseamnă o familie.
Dar, din păcate, nu de fiecare dată finalul este unul fericit. De aceea este important să conștientizăm exemplele pe care le luăm în viață și dacă în jurul nostru nu avem un exemplu pozitiv, să folosim noi liberal arbitru cu care ne-am născut pentru a face diferența dintre bine și rău.
“Respinge ideea de violenţă, pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este de durată, în schimb, răul provocat de violenţă este de durată”. (Mahatma Gandhi)
FII INTELIGENT, NU VIOLENT!
Elev: Roxin Denisa, cls. a VIII-A
Coordonator: Huple -Moldovan Irina – Denisa
Școala Gimnazială nr. 1 Ciumeghiu, jud. Bihor
Citiți principiile noastre de moderare aici!