Unul dintre cel mai des invocate motive pentru nerespectarea drepturilor omului îl constituie spațiul de cazare insuficient, dar și lipsa igienei sau a accesului la apă caldă. Statul este obligat la despăgubiri în temeiul art. 3 din CEDO – Interzicerea torturii – potrivit căruia ”nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”.
Normele Convenției Europene a drepturilor omului, transpuse în legislaţia românească prin Ordinul ministrului justiției nr. 433/2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, prevăd condiţiile minime de detenţie pentru persoanele private de libertate. Camerele de cazare trebuie să asigure cel puţin patru metri pătraţi şi şase metri cubi de aer pentru fiecare deţinut încadrat în regimul închis sau de maximă siguranţă – în situaţia cazării în comun. Spaţiul minim trebuie să aibă nouă metri pătraţi în situaţia cazării individuale.
De asemenea este prevăzut ca ferestrele camerelor să fie suficient de mari, astfel încât să permită cititul la lumină naturală în condiţii normale şi pătrunderea aerului proaspăt. De asemenea, deţinuţii trebuie să mănânce în săli de mese special amenajate (în măsura în care este posibil), iar grupurile şi instalaţiile sanitare trebuie să asigure accesul permanent la apă potabilă şi satisfacerea nevoile fiziologice ori de câte ori este necesar, în condiţii de igienă şi intimitate, cel puţin o chiuvetă, un WC şi un duş pentru maximum zece persoane private de libertate. Totodată, în celule trebuie asigurată o temperatură de cel puţin 19 grade Celsius în perioada sezonului rece.
Cei nemulțumiți de condițiile de detenție trebuie să completeze formularul de cerere CEDO prin care să solicite acordarea de despăgubiri pentru tratamentele inumane sau degradante la care au fost supuși.
Citiți principiile noastre de moderare aici!