Răzvan Doseanu – avocat coordonator DOSEANU&ASOCIAȚII
De asemenea, a constatat că prevederile art. 213 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală astfel cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 sunt neconstituționale.
În esență, textele declarate neconstituționale prevedeau că măsurile asiguratorii încetează de drept la data la care au fost luate măsuri asiguratorii potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, respectiv că, în situația în care au fost instituite măsuri asiguratorii și au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii, măsurile asiguratorii subzistă până la data soluționării cauzei de către organele de urmărire penală sau de instanța de judecată .
Curtea Constituțională a reținut că proprietarul bunurilor supuse măsurilor asiguratorii pierde dreptul de a dispune de acestea, de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, așadar, atributul dispoziției juridice și materiale asupra acestora pe întreaga durată a procesului penal, până la soluționarea definitivă a cauzei. Vulnerabilizarea proprietății private a persoanei are drept efect crearea unui regim de insecuritate juridică a acesteia, dreptul său de proprietate devenind iluzoriu.
Măsurile asiguratorii luate de organele fiscale și care, potrivit normelor legale criticate, se pot întinde pe termen nelimitat, nu beneficiază de asemenea garanții, în sensul că nu pot fi contestate, deși își produc efectele într-o fază procesual penală, întrucât nu sunt luate de organele judiciare. Imposibilitatea contestării acestor măsuri este, însă, de neacceptat prin raportare la normele constituționale invocate.
Citiți principiile noastre de moderare aici!