Constituie abatere disciplinară exercitarea funcției cu rea-credință dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală. Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă , în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual .
În modalitatea în care este definită ”exercitarea funcției cu rea-credință” este aproape imposibil să demonstrezi practic întrunirea tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii disciplinare într-o astfel de situație.
În primul rând trebuie nesocotite normele de drept material ori procesual, adică trebuie demonstrat clar că în cauză magistratul a încălcat niște dispozițiile legale care trebuiau aplicate într-o anumită cauză.
Trebuie să faci dovada existenței culpei din partea magistratului. Adică magistratul nu și-a dat seama ce dispoziții legale să aplice în acea cauză , fără să urmărească intenționat să aplice legea greșit.
Apoi e necesar să existe o gravitate a nesocotirii dispozițiilor legale. Cine stabilește exact ce e grav și ce nu e grav și care sunt criteriile rămâne de stabilit .
Trebuie să rezulte o nesocotire a dispozițiilor legale realizată în mod neîndoielnic, adică să fie categorică , certă , evidentă , nediscutabilă .
Ca sa fie totul abaterea disciplinară completă mai trebuie să faci și dovada că nesocotirea dispozițiilor legale nu este scuzabilă pentru magistrat , adică ea să nu poată fi iertată.
Citiți principiile noastre de moderare aici!