E mult spus relatează, deoarece o face mai mult din auzite şi din dictate, pentru că Criş nu a stat până la finalul conferinţei. A scris, însă, din ce i-a dictat prefectul Claudiu Pop şi din ce i-a spus un “coleg de breaslă” misterios, căruia nu-i dă numele. Singur o recunoaşte.
Actori în articol: prefectul Pop, gazele de şist, protestatarii ecologişti şi… eu. Da, eu, Călin Corpaş.
Voi semnala, în cele ce urmează, modul în care autorul prezintă cel puţin tendenţios realitatea. Atât în privinţa comportamentului protestatarilor ecologişti de la acea conferinţă de presă, cât şi în ceea ce mă priveşte pe mine. Cred că este corect faţă de cei cei ce vor să afle cum a fost cu adevărat acolo.
Precizez că autorul articolului, Adrian Abrudan, alias Criş, este un jurnalist cu mult mai multă experienţă ca mine în breaslă, chiar dacă şi eu activez deja de 11 ani în presă.
Din start, titlul articolului este în măsură să-i pună pe ecologişti într-o lumină nefavorabilă: “Un grup de ecologişti a transformat în protest conferinţa de presă a prefectului”, pentru ca ulterior să ni se transmită că “bilanţul pe care prefectul Claudiu Pop intenţiona să-l prezinte public joi dimineaţă cu privire la activitatea instituţiei pe care o conduce a fost transformat în scandal de un grup de opt activişti ecologişti“.
“Scandal” pe care însuşi Adrian Criş l-a încurajat, ridicându-se în picioare după ce prefectul şi-a epuizat subiectele şi spunând că îşi cedează dreptul la întrebări în favoarea ecologiştilor. El, Adrian Criş, care la orice conferinţă de presă are pregătite măcar două-trei întrebări, ce se transformă adeseori în adevărate interviuri cu public. Însă azi a jucat un teatru ieftin, doar pentru a-i picta apoi, în scris, pe protestatari în scandalagii!
Autorul vede scandal şi în faptul că protestatarii au îndrăznit să poarte un dialog civilizat cu prefectul. Tensionat, e adevărat, dar civilizat. Dialog care i-a creat prefectului Claudiu Pop un evident disconfort. Oarecum de înţeles, de altfel. De asemenea, autorul insistă că a fost bruiat “bilanţul” Instituţiei Prefectului, când, de fapt, Claudiu Pop a anunţat azi-dimineaţă că a acţionat în instanţă şi hotărârea Sânmartinului de a organiza un alt referendum în comună, exclusiv pentru gazele de şist! Aceasta după ce atacase atât referendumul local pentru “gaze naturale, gaze de şist şi ţiţei”, cât şi hotărârea CL Sânmartin din octombrie, de interzicere a gazelor de şist în comună.
“Deşi nu a dat nici un nume, prefectul s-a referit la Călin Corpaş de la Jurnal bihorean, care nu doar realizează articole cu privire la pericolele exploatării gazelor de şist, ci participă şi organizează şi proteste pe această temă. „Este corect să fii şi ziarist, şi protestatar?”, a întrebat, retoric, Pop, fără a primi niciun răspuns, nici măcar de la Corpaş, prezent la conferinţă” – mai scrie Adrian Criş. Aşadar, jurnalistul Bihoreanului nu are dubii. Ştie că prefectul Pop s-a referit la mine, deşi Claudiu Pop nu a făcut nominalizări. De aceea, Criş consideră, probabil, că eu ar fi trebuit să mă simt şi să îl întrerup pe prefect, să mă iau la harţă cu el. Probabil că, de fapt, asta ar fi vrut, doar pentru a scrie apoi că şi eu am făcut scandal la conferinţa de presă a prefectului. Aşa cum, scrie el, ar fi făcut scandal şi protestatarii. Protestatari care, repet, au fost agreaţi în sală de acelaşi prefect Claudiu Pop! Nu contează că nu am ripostat, că a găsit Criş cu ce să mă picteze şi dacă a trebuit să mistifice adevărul.
O chestiune legată de faptul că eu particip şi organizez proteste în Oradea. Aşadar, dragi protestatari, aflu şi eu, şi voi, cu astă ocazie, de la colegii de breaslă, cât de important sunt. Aflaţi, aşadar, că dacă eu nu eram, nici voi nu aţi fi fost în stare să organizaţi proteste în Oradea, în ultimele patru luni! Urmează, probabil, să aflu şi eu din Bihoreanul, la fel ca şi Orlando Balaş, că aş fi agent KGB. Sau, de ce nu?, Mossad! Orice, pentru a fi discreditat. Dar da, domnule Criş, să ştii că îmi accept această etichetă, de protestatar. Cu toată vina ce derivă din asta. Refuz să cred că meseria de jurnalist este una similară celei de “medic legist al societăţii”. Măcar dacă matale te-ai limita la asta… Că, oricum, de mai multe constat că nu eşti în stare. Ba nu, greşesc. Eşti în stare să escaladezi spirala răului la infinit!
Îmi permit să îţi învederez o situaţie ipotetică, apropo de deontologie: Să presupunem că într-o zi te găseşti pe marginea unui râu, în mijlocul pustietăţii, cu un aparat foto în mână. La un moment dat, observi cum un semen de-al tău stă să se înece. Ce faci, îl fotografiezi sau sari să îl salvezi? Ştiu, îmi vei spune că situaţiile nu se asemănă. Dar vezi, pentru orice act de laşitate se găsesc explicaţii. Că justificări ar fi mult spus.
Revenind la cele “relatate” de Criş, pe mai departe mi se mistifică şi o întrebare pe care am formulat-o la conferinţa de presă. Îl citez pe Adrian Criş: “Pop a mai arătat că nimeni nu a organizat proteste în 2010, când foştii guvernanţi au concesionat perimetrele spre explorare şi exploatare, ceea ce l-a determinat pe Corpaş să reacţioneze. „Nu ar fi trebuit ca fostul Guvern (n.r. – Boc) să se consulte cu cetăţenii înainte de a da concesiunile?”, a spus jurnalistul, primind de la prefect un răspuns pe măsură: «Trebuie să-i întrebaţi pe cei din fostul Guvern!»”. Adrian Criş pune între ghilimele, fără să aibă habar, de fapt, de felul în care am formulat întrebarea. De fapt, întrebarea mea pentru prefectul Pop a fost dacă era oportun ca bihorenii, comunitatea locală, să fi fost consultată de Guvern înainte să aprobe concesiunea perimetrelor de exploatare. Care, în Bihor, sunt patru. De menţionat faptul că actualul Guvern Ponta a făcut acest lucru, prin trei Hotărâri de Guvern: două în decembrie 2012, pentru perimetrele Tria şi Tulca şi una în noiembrie 2013, pentru perimetrul Felix. De altfel, era ilogic să îl iau eu la întrebări pe Pop pentru ce ar fi făcut Guvernul Boc. Sigur că, în răspunsul său, prefectul Pop a dat vina pe fostul Guvern, spunând că acordurile de concesiune au fost încheiate (de ANRM, cu companiile petroliere) pe vremea fostelor guverne şi că, de fapt, Guvernul Ponta nu mai avea ce face decât să le aprobe! Claudiu Pop a încercat să pareze, arătând, la rândul său, că fostele guverne PDL nu au consultat populaţia. În ochii prefectului, este scuzabil pentru actualul Guvern că nu a făcut-o, deşi o putea face. Mai cu seamă că în Opoziţie premierul Ponta era un fioros critic al gazelor de şist şi al cianurilor la Roşia! De reţinut, că acele concesiuni primesc putere abia după ce sunt aprobate de Guvern. Şi au fost aprobate. De Guvernul Ponta!
Deşi mi-a mistificat o întrebare, doar pentru a mă pune şi pe mine într-o lumină proastă, la fel ca pe protestatari, acelaşi Adrian Criş nu a mai reţinut şi celelalte două întrebări de-ale mele pentru prefect. Dacă tot am ajuns subiect de ziar la concurenţă, măcar să fiu până la capăt, nu?, pentru o corectă informare a societăţii. Iată care au fost celelalte întrebări ale mele, pentru Pop: având în vedere analogia evidentă, dacă el consideră că era oportun ca reprezentantul Guvernului din Alba să fi atacat în instanţă şi referendumul privind cianurile la Roşia Montană, organizat în 2012 de Consiliul Judeţean Alba. Tot pentru depăşire de competenţe de către adminsitraţia judeţeană. “Nu ştiu despre ce a fost vorba acolo”, a răspuns Claudiu Pop. Altă întrebare pe care am pus-o a derivat tocmai din spusele prefectului, care vorbise despre faptul că “proprietatea este inviolabilă” în România. L-am întrebat cum se simte făcând referire la acest principiu fundamental, în condiţiile în care Guvernul pe care îl reprezintă a introdus, în toamnă, în Parlament Legea RMGC, ce i-ar fi expropriat pe proprietari direct de către companiile exploatatoare (!), nu de către Stat! La fel, parlamentari PSD – partid din care provine Pop – au încercat să modifice Legea minelor, în acelaşi sens: pentru a-i expropria pe oameni de pe propriile terenuri în favoarea unor companii, mult mai uşor decât pot fi expropriaţi azi! La această întrebare, prefectul Claudiu Pop a spus că “Prefectura lucrează pe legi care există”.
Pledoaria pro-prefect şi anti-jurnalist făcută de Adrian Criş în Bihoreanul continuă până la finalul articolului. “La un moment dat, acesta a fost tutuit de Corpaş, care i-a spus „Nu-mi dai tu mie lecţii de dirigenţie”, astfel că prefectul i-a cerut să i se adreseze respectuos”. Aici, iarăşi Adrian Criş scrie după auzite sau, de fapt, după dictate, deoarece el nu a fost prezent acolo, în acel moment. Ce uită Adrian Criş (şi alţii ca el) e că în timpul conferinţei de presă m-am adresat prefectului doar cu formula “domnule prefect”. Momentul în care l-am tutuit a survenit ulterior conferinţei de presă, cu ocazia ciocnirii unei cupe de şampanie, de final de an. Un moment neprotocolar, aşadar, în care m-am adresat lui aşa cum o fac dintotdeauna. Da, domnule jurnalist Adrian Abrudan, eu şi cu Claudiu Pop ne tutuim. La fel cum, de altfel, o faci şi tu! Iată, aşadar, cum putem ajunge farisei din te miri ce. Nu că eu m-aş mira de tine. Dimpotrivă, îmi confirmi nişte aşteptări…
Alte exprimări ce dau de gol demersul jurnalistului Abrudan, a.k.a. Criş:
“«Domnule prefect, ne-aţi făcut un an 2013 greu, vă rog să nu ne faceţi un 2014 şi mai greu!», a spus Turdean, după care i-a reproşat prefectului că în zona Suplacu de Barcău, unde se exploatează ţiţei, «unul din zece locuitori are cancer», dar şi că în comuna vasluiană Pungeşti jandarmii bat protestatarii împotriva exploatării gazelor de şist, determinându-şi colegii să o aprobe, astfel încât dialogul s-a transformat în vacarm”, scrie în Bihoreanul. Nu, Adriane (vezi, te tutuiesc, îmi permiţi?), nu a fost niciun moment un “vacarm” acolo. Vacarm este, poate, doar în capul tău. Chiar şi acum.
Sau:
“Întrucât conferinţa de presă se transformase într-un rechizitoriu al ecologiştilor, majoritatea jurnaliştilor a părăsit sala Prefecturii în timp ce activiştii au rămas să se certe cu Pop”.
Ecologiştii nu au făcut niciun rechizitoriu, ci şi-au spus ofurile, cu permisiunea prefectului. Adriane, îţi reamintesc faptul că tu ai fost cel care i-ai încurajat, pentru ca apoi să îi ciurui prin instrumentul media pe care îl ai la dispoziţie! Apoi, majoritatea jurnaliştilor nu au părăsit sala pentru că asistaseră la un “rechizitoriu”, ci pentru că aveau alte conferinţe de presă, ce începuseră deja, în alte locuri. Dar, de fapt, tu ştii foarte bine lucrul acesta, “stimabile” Adrian Criş!
Ulterior apariţiei articolului împricinat, l-am întrebat pe Adrian Criş de ce nu m-a sunat şi pe mine înainte să scrie, ca să afle măcar ce l-am întrebat, de fapt, pe prefect. Onorabilul meu coleg vorbise doar cu prefectul şi cu misteriosul coleg de breaslă. Aşa şi-a scris ultima parte a articolului. Adrian Criş mi-a recunoscut că a greşit. O greşeală firească, nu-i aşa?, la un jurnalist cu atâta experienţă. Dar îl înţeleg. Trebuia s-o facă. Trebuia să dea în jurnalistul care-l incomodează pe prefectul Claudiu Pop, în aceste zile. Indiferent cu ce ocazie. Indiferent cum. Păcat, Adriane. Păcat şi pentru că lumea nu începe, nici nu se termină cu Claudiu Pop. Păcat că jurnaliştii îşi dau în cap unii altora doar pentru a susţine interesele unui politician sau al unui grup de interese. Procedează astfel, ignorând esenţialul. Şi anume că ţara asta se duce de râpă, de la o guvernare la alta.
Şi ne mai miră că protestatarii anti-cianuri la Roşia au scandat toată toamna împotriva mass-media, pe care o socot vândută intereselor politico-economice. Până acum, mass-media locală a susţinut protestele. Nu ştiu cum va fi de-acum încolo… Depinde cum bate vântul, nu-i aşa?
Mă aştept acum să fiu făcut ciur de Bihoreanul, concurenţa directă a Jurnalului Bihorean, măcar pe partea de online. Şi, dacă o vor face, acum veţi şti de ce. Şi pentru cine.
Jalnică presă suntem, dacă am ajuns să fim protectorii de serviciu ai Puterii şi pentru asta dăm, fără scrupule, în protestatarii ce militează pentru sănătate şi viaţă, până la urmă. Iar “victime colaterale” sunt şi jurnaliştii care militează pentru acelaşi valori… Mai ales dacă sunt de la concurenţă.
PS: Da, Adriane, nu primesc lecţii de la unul ca Pop Claudiu Adrian. Să înţeleg că tu primeşti, aşa, ca-ntre doi tizi?
Citiți principiile noastre de moderare aici!