Nici pe ei şi nici „urmele” trecerii lor prin aceste locuri. Şi nici nu vreau să îmi imaginez prin ce trece familia copilului de patru ani ucis de maidanezi.
Cu toate acestea, decizia celor ce conduc ţara de eutanasiere a câinilor vagabonzi prinşi pe stradă şi nerevendicaţi în nu ştiu câte zile mi se pare o dovadă a incapacităţii lor de a rezolva problema în mod onorabil. Şi se potriveşte regulii general valabile potrivit căreia oamenii incapabili recurg la soluţii radicale, în timp ce oamenii potenţi caută până găsesc soluţii rezonabile indiferent de gravitatea problemei ce o au de rezolvat.
Acest ghimpe al prezenţei maidanezilor în stradă nu e de ieri, de azi, ci de ani de zile, ani în care zeci, poate sute de ONG-uri din ţară au luat bani pe degeaba. Îmi este imposibil să cred că aceste organizaţii cu scop clar de îngrijire a câinilor vagabonzi au trudit din greu pentru a reduce riscul de tragedii cum e cea a copilului de patru ani şi a altor familii.
Întrebare: După decizia parlamentară, e de presupus că aceste mari şi multe ONG-uri nu îşi vor mai justifica activitatea şi deci ar trebui să nu mai fie finanţate din bani publici din orice sursă (de la Primării, prin ministere, prin fonduri europene etc) inclusiv din donaţii. Adică vor fi mai mulţi bani la bugete şi noi vom plăti taxe mai mici!?
Citiți principiile noastre de moderare aici!