În lipsa înțelegerii dintre părți, partajul se va realiza de către instanța de judecată, care va stabili pe baza probelor, bunurile supuse împărțelii și cota parte care revine fiecărei părți.
În procesul de partaj pot fi utilizate orice mijloace de probă, înscrisuri, martori, interogatoriul părților, expertiză. Pentru a se realiza partajul bunurilor comune între soți, este necesar mai întâi să se stabilească cota parte ce revine fiecărui soț.
Cotele părți se stabilesc pe baza contribuției fiecărui soț atât la dobândirea bunurilor comune cât și la îndeplinirea obligațiilor comune.
Ca aspect de noutate legislativă, prin Noul cod civil s-a instituit o prezumție legală, potrivit căreia soții au o contribuție egală, însă chiar și în lipsa unei prevederi exprese în acest sens, aceeași soluție a fost reținută în practica judiciară anterioară Noului Cod Civil.
Împărțeala bunurilor aflate în coproprietate produce efect constitutiv, adică numai pentru viitor, iar bunurile atribuite fiecărui soț prin partaj devin bunuri proprii iar bunurile neîmpărțite vor rămâne bunuri comune.
Regula în materia partajării bunurilor este aceea că partajul se realizează în natură, prin formare de loturi distincte pentru fiecare, corespunzătoare cotei de proprietate a fiecăruia.
Astfel că, la formarea loturilor se ține seama de mărimea cotei părți și de necesitatea de a asigura pe cât posibil bunuri în natură.
De asemenea, la formarea loturilor se ține seama de mai multe criterii, de persoana care are o nevoie mai mare de bun, de persoana care a utilizat bunul o perioadă mai lungă de timp, chiar și de profesia părților.
În situația în care loturile sunt inegale, instanța de judecată va obliga soțul căreia i s-a atribuit un lot de valoare mai mare la plata unei sume de bani, numită sultă, către soțul căreia i s-a atribuit un lot de valoare mai mică.
Citiți principiile noastre de moderare aici!