Cât se poate de scurt, vă voi mărturisi de ce sunt mândru şi de ce sunt mai puţin mândru.
Aşadar, schematic:
I. De ce sunt mândru de Oradea?
Sunt întotdeauna mândru de Oradea şi nu întotdeauna mândru de toţi orădenii mei.
Sunt mândru de istoria acestui oraş, de ceea ce a reprezentat acest oraş, chiar dacă la acea vreme era între graniţele unui alt stat decât Patria mea dragă, România.
Sunt veşnic mândru de arhitectura acestui oraş din Centrul său Istoric. Implicit sunt mândru de cei ce au făurit faţa acestui oraş la final de secol XIX şi început de secol XX. Că i-a chemat Rimanoczy sau Vágó.
Sunt mândru că trăiesc într-un oraş cât de cât curat, cu oameni civilizaţi şi cu o rată mică a infracţionalităţii
Sunt mândru de orădenii mei, oamenii întreprinzători din acest oraş, cei ce au o viziune cu adevărat progresivă asupra vieţii.
Sunt mândru de realizările industriale ale Primăriei Oradea din ultimii ani. Dincolo de alte aspecte criticabile, trebuie să vedem eforturile primarului de a aduce investitori care să producă ceva la Oradea. Că altfel…
Sunt, în mod evident, mândru de echipele de polo şi baschet ale Oradiei, care sunt primadone în disciplina lor sportivă, la nivel naţional.
II. Cu ce mă mândresc mai puţin în Oradea? Şi aici sunt câteva exemple.
Mai întâi, sunt mai puţin mândru de nivelul salarial din oraşul meu. E mult prea mic. Două motive mari şi late: Universitate slabă, deci specialişti slabi, plus lipsa unei industrii, respectiv a unei infrastructuri serioase în jurul municipiului (fără autostradă în judeţ şi fără drumuri prea bune).
Aşadar, cu atât mai puţin sunt mândru de faptul că Oradea a ajuns să fie un lux pentru mulţi dintre cetăţenii săi cu o situaţie materială mai precară.
Prin urmare, nu doar că nu sunt mândru, dar chiar mă dezgustă apetitul municipalităţii orădene de a-i “tunde” pe contribuabilii orădeni cu orice se poate: de la taxe şi impozite la amenzi. Aici, imaginaţia edililor, în frunte cu primarul Bolojan, nu are limite, din păcate.
Nu sunt foarte mândru nici de Universitatea din Oradea. Nu văd un real interes din partea universitarilor de a-şi ridica nivelul pentru a face din Universitatea orădeană un pilon de nădejde al cetăţii. Universitatea trebuie să producă specialişti în pas cu vremurile şi pentru domeniile la mare căutare.
Apoi, sunt oarecum mâhnit de lipsa de reacţie civică a orădenilor în problemele de interes major ale societăţii româneşti. Dar lipsa unei vieţi studenţeşti în adevăratul sens al cuvântului poate fi o cauză majoră.
Mi-e ruşine de incapabilitatea municipalităţii de a stopa fenomenul cerşetoriei din oraş, tot mai accentuat în ultimii ani.
Şi, mi-e ruşine şi de impotenţa FC Bihor…
La mulţi ani, ORADEA! La mulţi ani, orădeni!
Cele bune să se-adune, cele rele să se spele.
Citiți principiile noastre de moderare aici!