Aceste gânduri se reflectă în modul în care ne simțim și ne comportăm. Pe de altă parte, atunci când gândim pozitiv este mult mai probabil să ne simțim mai bine și să avem performanțe mai bune. Constatăm deci, că gândurile noastre influențează starea noastră emoțională și comportamentele noastre. Așa încât, atunci când dăm voie cinismului să devină un obicei, ne limităm singuri potențialul de acțiune. Dacă ne lăsăm mintea să fie mereu plină de gânduri negative nici talentul și nici experiența noastră nu se va putea manifesta pentru a atinge țelurile înalte de care suntem capabili. Practic nu putem atinge un nivel superior celui în care suntem fără să credem că suntem capabili să facem mai mult.
Amy Morin (2015) explică faptul că fiecare dintre noi avem niște „obiceiuri” de gândire iar unele dintre acestea pot să fie cele care ne sabotează succesul.
Unul dintre aceste „obiceiuri” mentale este acela de a ne găsi mereu scuze. Astfel, atunci când nu ne atingem scopul găsim că „ceilalți” sunt de vină: „Șeful nu mă are la suflet, îmi pune bețe în roate!” sau „Atâta birocrație mă împiedică să realizez ceea ce îmi propun.” Și rămânerea în acest mod de a gândi ne face să rămânem blocați și să nu mai progresăm. Soluția este una simplă: Pur și simplu trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem face noi și nu pe ceea ce ne împiedică să realizăm ceea ce ne-am propus: „Pot să fac o mare parte din ceea ce îmi cere șeful, pentru restul am să cer ajutor.” sau „Din multele hârtii pe care le am de completat pot face o parte acum, restul urmând să le fac mai târziu.”. Simplul fapt că ne concentrăm pe ceea ce putem face, schimbă modul în care privim lucrurile și ne ajută să ajungem mai aproape de țelurile noastre.
Un alt „obicei” dăunător este acela de a face „predicții” negative cu privire la viitorul nostru. E ca și cum înainte de a urca pe scenă în loc să repetăm rolul pe care îl avem de spus, ne repetăm în gând: „O să stric totul, o să uit totul” și devenim distrași de la ceea ce avem de făcut, iar această distragere face ca noi să uităm rolul în sine. Și atunci „profeția” noastră cu privire la faptul că vom strica totul se îndeplinește. Soluția este să nu compunem în minte scenarii care să exploreze potențialul eșec. Dacă „prezicem” rezultate dezastruoase vom face ca îngrijorările noastre să crească, poate chiar până la limita aceea în care nu vom mai putea face față acestora și, deci, vom greși.
Uneori avem obiceiul să fim cei mai aspri critici ai propriei persoane. Și spunem despre propria persoană: „sunt un prost” sau „nu sunt în stare de nimic bun”. Faptul că vorbim cu noi înșine și despre noi înșine în acești termeni ne descurajează în a face efortul de a ne atinge țelurile.
Dar oare folosim aceleași cuvinte dure la adresa unui prieten pe care îl prețuim? Dacă nu, atunci de ce o facem pentru propria noastră persoană? Făcând acest lucru ne închidem singuri posibilitatea de a avea succes, pentru că este imposibil să ai performanțe bune atunci când îți vorbești ție în termeni negativi despre propria persoană.
Psiholog Sofia Laza
Citiți principiile noastre de moderare aici!