Aceste sate, care din punctul de vedere al dotării cu utilități, precum și al ocupațiilor locuitorilor lor, nu prea pot fi catalogate ca entități urbane. Acestea își vor pierde și bruma de autonomie pe care o mai au acum devenind simple străzi ori cartiere.
Este elocventă situația celor câtorva zeci de sate din România care au devenit orașe în ultimii 24 de ani, dar doar pe hârtie. Locuitorilor acestora li s-a promis asfalt în locul noroiului de pe ulițele sătești, precum și canalizare în locul wc-ului din fundul curții. În realitate însă totul a rămas ca înainte, mai puțin taxele, care s-au urcat la „nivel urban”.
România, țară membră UE, are oficial doar orășeni puri – 54% din populaţie, în 319 de oraşe, respectiv săteni puri – 46%, în 2.851 de comune, locuitorii din periurban reprezentând 0%! Aceasta în condiţiile în care ţara noastră are 4,4 milioane de gospodării cvasi-ţărăneşti, 3,85 milioane dintre acestea fiind declarate „exploataţii agricole”- din care 2,6 milioane au suprafaţa de sub 1 hectar. Cui îi pasă că în aceste suburbii nici un sfert din drumuri nu sunt asfaltate, iar casele aflate la periferii nici nu sunt accesibile ambulanțelor! Autorităților sigur nu, dacă au transformat peste noapte zeci de comune în oraşe-fantomă!
Dacă această „mișcare” este de înțeles din punctul de vedere al primarului de Oradea, pentru „ceilalți” nu prea este vizibil beneficiul (cel puțin nu într-un orizont prea apropiat). Este adevărat că inițiatorii promit multe (străzi asfaltate, iluminat public și rețea de apă curentă – care, oricum, există și acum în multe dintre aceste localități, canalizare, etc), dar uită să precizeze și un termen, fie el și aproximativ, dar ferm, pentru materializarea practică a acestora. Căci „buletinul de Oradea” nu cred că mai e chiar o așa de mare atracție (poate doar pentru pensionarii ce primesc gratuitate pe transportul în comun, căci elevii și studenții primesc oricum reducerea de 50%, indiferent unde locuiesc)!
Nu ar fi o premieră în peisajul local (dar nu numai) ca, după ce se văd cu „sacii în caruță”, mai marii urbei să se ghideze conform expresiei „ad calaendas Graecas”, pe care romanii o foloseau în vechime atunci când vroiau să spună că ceva nu se va întâmpla vreodată (sau prea curând, ca în cazul nostru)!
Daniel Topală,
Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!