Anterior acestora, în vederea emiterii unui ordin de protecție, victima violenței de familie trebuia să solicite la instanța de judecată, unde cu toate că se judecă cu celeritate, nu se poate emite de îndată un ordin de protecție, legea conferind un termen de 72 de ore pentru soluționarea cererii.
Însă, o primă completare adusă vizează posibilitatea solicitării și emiterii unui ordin de protecție cu titlu provizoriu tocmai de la polițiștii care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea ori libertatea unei persoane să fie puse în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc. Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecție provizorii devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen. Odată ce este emis de polițist, ordinul va fi trimis pentru confirmare la procuror, în cel mult 24 de ore, însă procurorul va putea să-l desființeze dacă constată că a fost dat în mod ilegal sau fără motiv.
Important este că, pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică și în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violență domestică au loc sau au avut loc în spațiile respective. Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în spațiile prevăzute.
Termenul pentru care poate fi emis ordinul de protecție provizoriu este de 5 zile, respectiv 120 de ore și curge de la data emiterii ordinului de protecție.
Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat de către victimă sau agresor în termen de 48 de ore de la comunicarea acestuia, la judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis.
A doua modificare semnificativă constă în faptul că, față de prevederile anterioare care impuneau obligația ca membrii de familie, respectiv victima și agresorul, să conviețuiască, în prezent, acest aspect nu prezintă relevanță, pentru că legea reglementează violența domestică, și nu violența în familie, astfel cum era prevăzut și indiferent dacă agresorul locuiește sau nu cu victima.
De asemenea, este definită printr-un spectru mult mai larg violența psihologică, astfel că în prezent constituie violență psihologică și urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în
care sunt emise creează temere. Violența fizică implică în prezent și acțiuni precum supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală. Violența socială presupune cu aspect de noutate impunere interzicerea frecventării și a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate. În ceea ce privește violenta spirituală, în această sferă a fost încadrată și acțiunea de interzicere a dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!