Dacă data trecută am povestit despre lipsa iubirii de sine, de această dată vom evada din cotidian aflând câte ceva despre minciuna și infidelitatea în relația de cuplu.

Din ce cauză?

Oamenii pot spune minciuni incredibile pentru a-și ascunde infidelitatea. Întrebarea care se pune în această situație este „din ce cauză se ajunge la astfel de situații?” Mai ales atunci când lucrurile în relația de cuplu merg foarte bine. De ce oamenii mint și înșală chiar dacă lucrurile merg atât bine cât și rău în relația de cuplu?

Atunci când relația nu funcționează tocmai bine, să spunem că ar exista o explicație. Dar din ce cauză se întâmplă acest lucru chiar și atunci când totul merge bine? Se întâmplă de multe ori ca oamenii să realizeze o confuzie între cauză și efect.

Astfel unul dintre parteneri poate susține faptul că a ajuns la minciună și infidelitate tocmai din cauză că partenerul nu a avut și nu are încredere. Dar în astfel de situații persoana în cauză nu conștientizează faptul că realizează o confuzie majoră, punând carul înaintea boilor. Apare astfel necesitatea ca persoana în cauză să aibă o mulțime de învățat despre viață și relațiile umane – și despre realitate.

De fapt, ceea ce face în multe situații ca lucrurile să scape de sub control, să fie nebunești și să o ia razna, nu este nici pe de parte infidelitatea, așa cum s-ar putea crede, ci minciuna este cea care creează problema. Infidelitatea este una, dar să minți în privința ei – consistent și pasional – este cu totul altceva. Și în acest fel, chiar dacă nu există nicio problemă în relație, tot vor apărea minciuni și infidelități.

Este clar astfel că atunci când lucrurile merge bine în relație, ceea ce îl face pe unul sau altul dintre parteneri să recurgă la minciuni și infidelități, este propria sa moralitate, acesta comportându-se precum un copil iresponsabil.

Nu relația în sine va provoca minciuna sau aventurile la care unul sau altul dintre parteneri va apela, ci felul în care acesta a fost educat, precum și experiențele sale. Astfel, un tată își poate învăța fiul sau fiica că așa trebuie să se comporte: să mintă constant pentru a ieși din orice situație. De la mamă poate învăța că poveștile abracadabrante ale unui soț pot face ca o viață care ei i se pare a fi banală, să pară mai interesantă. Ideea pe care și-o poate însuși cineva în astfel de situații ar fi că minciunile mari par să prindă mai bine decât cele mici.

Dacă poți născoci o poveste fantastică și neverosimilă, depășind limitele imaginației normale, atunci oamenii sunt mai dispuși să te creadă. Când de fapt în relație ideea centrală este: spune întotdeauna adevărul și împotrivește-te înșelătoriei. Dacă modelul care este învățat în astfel de situații este cel conform căruia poți scăpa spunând aproape orice, atâta vreme cât povestea este suficient de șocantă, atunci lucrurile vor scăpa de sub control chiar dacă nu sunt probleme în relație.

Adevărul poate fi cu mult mai atrăgător

Oamenii vor avea astfel tendința de a-și crea aventuri nebunești și diverse fantezii pentru a-și face viețile mai desăvârșite sau mai interesante și, odată ce minciuna este dezvăluită, persoana care era mai înainte mândră, fudulă și arogantă se dezumflă, își pierde aventura creată, încrederea partenerului și orice respect de care s-ar fi putut bucura. Dar va putea găsi în schimb ceva și mai bun. Este foarte interesant cum adevărul poate fi cu mult mai atrăgător într-o relație decât orice aventură și născocire. Cu cât îi spui celuilalt mai mult adevărul, cu atât celălalt te poate iubi mai mult și se apropie mai mult.

Oamenii ajung să mintă și să înșele în relație datorită unui sentiment puternic de inferioritate și de rușine resimțit ca urmare a lipsei lor de însemnătate în univers, a faptului că se simt mici și fără importanță. Oamenii care au secrete în relații pot fi interpretați drept impostori. Ei duc întotdeauna cu ei o povară enormă de rușine și inferioritate.

Odată ce aceste persoane învață că pot fi iubite pentru ceea ce sunt, și nu pentru ceea ce pretind a fi, le va fi îngăduit să găsească un nivel de împăcare, seninătate și liniștire cu ei înșiși și autoacceptare necondiționată, nivel ce nu va putea fi atins prin minciuni compensatorii, infidelitate, trădări și necinste. Această atitudine poate face ca persoana în cauză să se simtă mai fericită ca niciodată.

Astfel, oamenii extravaganți, care își creează realități fantasmatice, având nevoie de aventuri și povești emoționante, creându-și personalități false și neautentice își măresc singure nivelul nesiguranței și dispreării, simțindu-se mereu în adâncul lor rușinați de faptul că nu sunt ceea ce toți cred despre ei că sunt. Iar în timp, totul se destramă. Rămân singuri, cu sentimentul faptului că nu au fost înțeleși și că viața a fost împotriva lor.

Efortul de a fermeca

O femeie care își creează o anumită mască, o altfel de personalitate pentru a putea cuceri, va putea constata faptul că tragedia vieții sale va fi că bărbații se culcă cu acea mască frumos creată și se aleg apoi doar cu cea reală.

Străduința de a crea o altă realitate, strălucitoare, fermecătoare, puternică, de succes etc, pe lângă faptul de a cheltui foarte multe resurse (timp, bani, energie ) nici nu ajută de fapt în nici un fel, ci dimpotrivă, adâncește în timp sentimentele deplorabile față de propria persoană.

O asemenea sforțare de a fi altfel decât în realitate este strâns legată de învingerea rușinii. Lucru care este cât se poate de trist. A fi om este total suficient. A exista este suficient pentru a te simți bine, important și minunat fără a mai fi nevoie să creezi o lume iluzorie, altfel decât ceea ce este.

Acești oameni încearcă din răsputeri să-i farmece, să-i vrăjească pe ceilalți doar prin simpla lor apariție considerând că dacă nu se întâmplă acest lucru, ele sunt lipsite de valoare, mici și neimportante, fără să conștientizeze, din păcate, că dacă urmează să trecem prin viață ca oameni obișnuiți și învățăm să facem acest lucru cât mai bine cu putință, aceasta ne poate face cu adevărat fericiți.

Oamenii cei mai nefericiți sunt cei care încearcă să evadeze din viețile lor pe care le consideră banale, ca și cum ele ar fi mai degrabă rușinoase, nedemne și nesatisfăcătoare decât onorabile și mulțumitoare, dorindu-și să pară altceva decât ceea ce sunt de fapt.

La fel este și cu oamenii care încearcă să-și țină o parte din ei în afara relației. Este ca și cum ai încerca să-ți ții o parte din tine în afara unui submarin sau a unui avion. Nu vei atinge niciodată destinația dacă nu ești cu totul înăuntru. La fel este și în relație. Nu poți să fii mistuit de foc dacă nu te lași cu totul în voia lui.

             „Sunt oameni care încearcă să țină o parte din ei în afara relației. Este ca și cum ai încerca să-ți ții o parte din tine în afara unui submarin sau a unui avion. Nu vei atinge niciodată destinația dacă nu ești cu totul înăuntru. La fel este și în relație.”

Psihoterapeut Sorin Nica

[related-post post_id=”2144348″]