Aşa se face că, mai nou, adolescenţii şi tinerii până în 40 de ani au ajuns să îşi exprime sentimentele DOAR pe reţelele de socializare, iar când vine vorba de a comunica cu o persoană, faţă în faţă, se pierd, devin nervoşi sau, pur şi simplu, fug.
„Trendul” este acum statul pe facebook la terasă şi statul pe facebook oriunde ai fi. Se ajunge astfel ca nişte tineri care cică ies la un suc să nu scoată nicio vorbă între ei cât stau pe terasă, fiindcă sunt ocupaţi, chipurile, să se dea pe facebook. Adică să spună altora că ei sunt în oraş.
Şi cei care în loc să iasă în parc cu copiii, să îşi viziteze rudele, să facă mişcare aleg să îşi toace viaţa pe reţelele de socializare riscând să se autoizoleze şi să fie respinşi de societate.
Acest gen de oameni ajung să se simtă în largul lor doar în spaţiul virtual, de care devin dependenţi poate mai rău ca narcomanii. Medicii ar putea aduce în mod sigur foarte multe argumente în acest sens (faţă de acum zece ani, de pildă).
Nu vreau să neg importanţa internetului, nici nu aş putea concepe viaţa fără internet şi reţele de socializare, care fac posibile multe joburi şi care te ajută la întocmirea de proiecte, referate, dar şi acasă, pentru aflarea unei informaţii în cel mai rapid timp. La fel, viitorul este tot al internetului: plata facturilor pe net, comerţul online (mult mai avantajos), cursuri de pregătire pe internet etc.
Dar de aici şi până a transforma spaţiul virtual în singurul loc de comunicare şi de exprimare a sentimentelor este un pas foarte mare.
Iar rezultatele nu vor întârzia să apară: mai mulţi oameni care vor avea probleme cu coloana vertebrală din cauza statului în poziţie de şezut, mai mulţi cu probleme de vedere, lipsă de adaptare în comunitate, lipsă de înţelegere, ruperea relaţiilor între oameni, în familie, în societate. Vorba ceea: ce-i prea mult, strică întotdeauna.
Citiți principiile noastre de moderare aici!