Înscrişi în concursul unic în ţară „Şcoala fără violenţă”, demarat de Poliţia Bihor, 17 liceeni şi 15 elevi de gimnaziu au şi dat soluţii pentru reducerea violenţei de orice fel în rândul minorilor. Ei cer şi celor ce conduc ţara să schimbe priorităţile naţionale, să le acorde mai multă atenţie, siguranţă şi credit pentru a se dezvolta într-un climat de apreciere a valorilor reale.
JB a încurajat dintotdeauna educaţia în rândul copiilor dată de poliţişti, în mod voluntar, cu scopul reducerii victimelor din rândul copiilor, dar şi a delicvenţei juvenile. Drept răsplată pentru curajul, creativitatea, discernământul, şi originialitatea şi soluţiile date, JB publică eseurile concurenţilor, elevi de gimnaziu şi liceu, de la „Şcoala fără violenţă”.
Dacă bătaia e ruptă din Rai, înţelepciunea şi iubirea de unde vin?
Violenţa este o problemă cotidiană care îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult într-o societate care se pretinde modernă și evoluată, dar care închide ochii în fața bătăilor, a truculenței, a injuriilor și a presiunilor de ordin psihologic, găsindu-le mereu justificări de circumstanță. Cel mai grav este faptul că de câţiva ani şi instituţiile de învăţământ se confruntă cu acest fenomen, care marchează o revenire parodică la vremea lui Creangă și a lui Caragiale, dar care pare să aibă puterea unei avalanşe şi cred că se va croniciza dacă nu vom interveni la timp. Este mult mai uşor să previi decât să tratezi traumele provocate de violenţă.
Violenţa în şcoli este, din nefericire, o realitate pe care nu o putem nega sau trece cu vederea. Pentru majoritatea elevilor, regulile au fost făcute pentru a fi încălcate. Prin prisma acestui considerent, imaginea şcolilor riscă să se transforme într-un tablou dezolant, indisciplina instalându-se ca la ea acasă. Pentru elevii care nu își găsesc un model de comportament adecvat în societate sau la şcoală și cad în capcana mirajului oferit gratuit de mediile corupte pe care le frecventează, există cu greu o cale de întoarcere. În plus, mediatizarea excesivă a cazurilor de violenţă şi indisciplină din școli poate influenţa într-un mod negativ comportamentul şi atitudinea tinerilor, care tind să imite gesturile de bravură, în speranța de a-și spori astfel popularitatea în cercul lor. Am de multe ori sentimentul că țara noastră în acest moment trece printr-o criză din perspectiva priorităților naţionale. Accentul nu cade pe educaţie, cum ar fi de așteptat, ci pe învăţarea și perfecționarea tehnicilor necinstite de a câştiga bani și putere. Peste tot unde privești, succesul se măsoară, în primul rând, în opulența afișată și în valoarea contului la bancă. Aceste criterii sunt promovate de media, sunt vizibile în societate și, din păcate, sunt încurajate și în familie. Pentru profesorii de bună-credință este foarte dificil să schimbe mentalitatea deja coruptă și imoral, în condițiile în care celelalte surse de informare susţin contrariul.
Dar nu cu astfel de deprinderi vrem să ieșim noi din școală, căci școala înseamnă mult mai mult decât ne afișează cu obstinație unele publicații sau posturi de televiziune. Pentru mine și prietenii mei, școala reprezintă a doua casă, iar profesorii sunt părinţii noștri spirituali. Dacă în familie este locul unde ne şlefuim cel mai mult caracterul, la şcoală ni se oferă posibilitatea de a ne modela personalitatea în toată complexitatea ei, de a ne forma abilităţi şi competențe, de a ne fixa sistemul de valori și convingeri, de a ne exersa talentul de susținere și de argumentare a unei opinii care să ne facă unici.
Şcoala ar trebui să fie pentru toți elevii un loc sigur şi armonios, în care să se dezvolte şi să interacţioneze, să schimbe idei și să conlucreze astfel la formarea lor intelectuală și morală. Ar fi imperativ să reprezinte un loc sigur, dar nu este așa pentru mulți elevi…. Cunosc tineri care fug de la şcoală de teama de a nu fi agresați în urma ameninţărilor primite de la colegi. Comunicarea ar trebui să fie un mijloc optim de rezolvare a problemelor, dar aceste victime ezită să se confeseze dirigintelui sau altor profesori, tot din pricina fricii. Agresiunile de care vă vorbesc și pe care le văd și le trăiesc în școală sunt jignirile, injuriile, intimidările, vulgarităţile și, uneori, și bătăile. De cele mai multe ori, aceste agresiuni rămân neștiute decât de agresor și de victima lui sau cel mult de câțiva martori, imuni la astfel de manifestări sau intimidați să nu vorbească despre ce au văzut sau auzit.
Sunt sigură că există multe tehnici şi metode de prevenire și combatere a agresiunilor: o mai bună colaborare cu poliţia, angajarea unei echipe de paznici şi, nu în ultimul rând, instalarea unor camere de supravegheat, atât în curtea şcolii, cât şi pe holuri şi în sălile de clasă. Dar pentru a vedea efectele benefice ale lor, e nevoie de mai mult: e nevoie de o conlucrare a întregii societăți, care trebuie să devină conștientă că violența în școli este o problemă prioritară. Numai astfel, agresiunile verbale şi fizice pot lua sfârşit printre noi, elevii.
Prin urmare, să nu lăsăm lanţul urii să ne încătușeze. Dacă așa ne începem viața, încă din anii școlarizării, așa o vom continua…. Violenţa nu rezolvă problemele! Nu face nimic altceva decât să genereze un şir nou de probleme. Să plantăm sâmburele înţelepciunii şi al iubirii în fundaţia fiecărei şcoli, iar toleranța să devină piatra de temelie a fiecărei instituţii de învăţământ. Să păstrăm şcoala un mediu propice pentru noi şi pentru viitorul care bate la ușă!
Elev: Scurt Daiana – Patricia, cls. a XI-a
Profesor coordonator: Trempe Ioana
Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Oradea
Citiți principiile noastre de moderare aici!