E vorba şi despre soarta lor, a copiilor lor. Dragi concetăţeni din etnii minoritare, dacă vă deranjează cuvântele naţie, naţiune, popor sau neam, putem să le înlocuim cu expresia „Societatea noastră comună”. Este societatea în care ne-am dori să trăim cu toţii. Împreună. Nu separaţi, nu segregaţi, ci laolaltă. Uniţi, solidari, înţelegându-ne unii pe alţii putem construi un viitor mai bun. Mai puţin încrâncenat. Mai echitabil. Corect. În devinitiv, frumos. Este datoria noastră pentru generaţiile viitoare. Şi o spune unul care nu are (încă) vlăstare proprii.
Ce rost mai are să ne batem cu cărămida-n piept că suntem români, unguri, ţigani sau evrei atunci când înotăm cu toţii în acelaşi rahat?
Sunt convins că imensa majoritate din ţara asta e formată din oameni de bună credinţă. Oameni care ne dorim Binele, chiar dacă se întâmplă des să ne împiedicăm de „meandrele concretului”, debusolaţi fiind de ceea ce vedem în jurul nostru. Intoxicaţi cu ştiri care, iată, de prea multe ori miros a manipulări. De altfel, acesta este rezultatul ultimilor 22 de ani, în care societatea românească nu a fost condusă, ci manipulată. Experimentul continuă în formele sale agravante. „Zâmbeşte, mâine va fi mai rău” – spune un proverb defetist. Aşa e. Va fi mai rău. E grav dacă nu înţelegem că cei ce protestează împotriva cianurilor de la Roşia Montană nu o fac doar pentru ei. O fac pentru noi toţi. Nu o fac pentru că sunt plătiţi, aşa cum încearcă să ne inoculeze caracatiţa politico-mediatică. Da. S-a ajuns şi aici. Hoţii au început să strige „hoţii!”. Politicienii pe care îi ştim cu toţii de corupţi au început, prin mass-media controlată, să acuze că protestatarii, ONG-urile, sunt, de fapt, cei plătiţi! Această generaţie de politicieni, despre care ştim că ne-a amanetat viitorul, vânzând pe bani de nimic industria, resursele şi ne-a furat banii plătiţi pe impozite şi taxe, fără să lase mai nimic bun în urmă, vine acum să ne fure şi natura. Tupeul nu mai are margini, iar aceşti politruci, prin uneltele lor mediatice, au îndrăzneala să-i acuze pe aceşti tineri admirabili, conştienţi de importanţa momentului, că sunt corupţi! Ironic, nu?
Pe cine să credem, oare?
„România nu uita, Roşia e inima!” – s-a strigat zilele acestea, şi la Oradea, de lângă statuia lui Mihai Viteazul. Roşia Montană e inima de la care sângele societăţii româneşti se poate curăţa. Se poate împrospăta. Sunt convins că tot mai mulţi realizăm faptul că actuala clasă politică, cu tot cu păpuşile ei mai tinere (vezi cazurile Victor Ponta şi Dan Şova) şi-a dat arama pe faţă. Şi-a epuizat potenţialul. Nu are ce să ne mai ofere. În afară de otravă. Doar activismul civic mai poate salva ţara asta. Cum? Ieşind în stradă şi arătându-le că existăm. Că ştim ce fac şi că nu-i mai lăsăm să-şi bată joc de noi. Câteva mii nu-i sperie. Câteva zeci de mii pe piepturi o vor face.
Viitorul ne va da o Românie solidară şi frumoasă sau o Românie otrăvită, divizată, sfâşiată de interesele altora. E momentul să ne hotărâm.
Ce alegem?
Citiți principiile noastre de moderare aici!