Unele canale media o fac în stil de can-can, altele ca articol documentat, iar altele preferă să fie discrete în ce priveşte divorţurile, botezurile, năşiile sau funeraliile.
E o dezbatere amplă dacă e deontologic să mediatizezi, fără acordul persoanei vizate, aspecte private din viaţa unui înalt-funcţionar, a unui prosper om de afaceri, a unui super-sportiv sau chiar a unui personaj rău-famat. Părerile sunt „divorţabile”, adică separatiste.
Cert e că din punct de vedere legal, anunţul unui divorţ e un act public, fiindcă e consultabil pe pagina de internet portal.just.ro sau pe lista de şedinţă zilnică a instanţei. E bine de ştiut însă că discuţiile din cadrul şedinţei de divorţ pot fi nepublice, la cererea părţilor. Cum s-a întâmplat, de pildă, în cazul episcopului Tokes Laszlo, vicepreşedinte al Parlamentului European la acea vreme.
Ciudat e că deşi Tokes Laszlo şi fosta consoartă au cerut intimitate în timpul şedinţelor de judecată, unele publicaţii bihorene au dezvăluit informaţii picante din dosarul adresat doar judecătorilor.
Întrebarea cheie rămâne cât de adânc poţi să intri cu pixul sau camera video în viaţa privată unei personalităţi publice? Căci noţiunile de privat şi public nu se împacă.
Totuşi, pare să fie dreptul opiniei publice de a şti aspecte etice privind o personalitate cu pretenţii de transparenţă şi moralitate.
Să fie foarte clar, un divorţ nu implică neapărat aspecte de moralitate. Poate fi cauzat de nepotriviri de caracter – sintagmă uzată dar perfect valabilă, de pierderea afecţiunii pentru partener(ă), de aspecte independente de voinţa soţilor, de piederea serviciului, de câştigarea unui loc de muncă atractiv în alt oraş sau altă ţară, de supra-implicarea în viaţa profesională sau politică şi lista chiar poate continua. Iar dacă motivele divorţului nu ţin de sfera morală, personal nu cred că trebuie mediatizat mai mult decât strict ce oferă public sistemul de justiţie: anunţul intentării divorţului respectiv a pronunţării lui.
Însă i-am înţeles pe colegii bihoreni de breaslă când au „pupat la gazetă” posibile relaţii „nepotrivite”: a episcopului Tokes, a fostului primar Filip, a ex-senatorului Mircea Matei, a deputatului Seremi, a ex-directorului adjunct de la Casa de Pensii Bihor – Ioan Pantea, a primarului beiuşean Adrian Domocoş ş.a.m.d.
Căci, de principiu, opinia publică are dreptul să ştie dacă un înalt-funcţionar practică înşelătoria în viaţa privată. Altfel spus, deontologia ne obligă să scriem de adulterinii care ne influenţează viaţa publică din posturi cheie.
Aşa că ţin să exemplific chiar acum cu un adulter. Dar unul de presă. Fiindcă numai aşa explic relaţia dintre un important demnitar şi săptămânalul bihorean care şi-a dovedit apetitul pentru toate deranjamentele conjugale cu ştaif dar, pentru o singură excepţie, de câteva luni „a pus batista pe ţambal”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!