La începutul lui 1990, a început reabilitarea centrului Oradiei, care era tern, gri, după 50 de ani de dictatură în care designerii şi arhitecţii oraşului au fost anulaţi constant de edilii comunişti.
Văd azi, ca şi atunci, edili care, cu mare şi neţărmurită iubire de oraş, fac şi desfac, fără a consulta toţi specialiştii în design ambiental şi arhitecţii specializaţi pe ambient stradal pe care oraşul ÎI ARE, SUNT AICI, SUNT DISPUŞI să elaboreze proiecte pentru oraşul lor.
A fost o luptă dură, de guerillă urbană pentru noi, designeri şi arhitecţi ai oraşului, să aducem centrul Oradiei să semene cu un oraş european. Am învăţat în şcoli, a fost nevoie să investim în călătorii în străinătate să putem vedea oraşe cu ArtNouveau şi Seccesion, a fost nevoie să învăţăm estetică, să implementăm tehnologii noi şi scumpe, să aplicăm toate acestea şi să vedem schimbări. Fiecare metru pătrat de faţadă, fiecare element de signaletică adus la zi, a fost o luptă, dusă pe banii comercianţilor şi pe mii de zile şi nopţi consumate la planşetă, computer sau în atelier… Luaţi fotografii ale oraşului din 1990 şi cele de azi, veţi vedea diferenţa.
Prin urmare, mi se pare inadmisibil ca modificarea pieţei centrale, cu impact pe termen lung asupra imaginii proiectate în exterior, asupra psihicului şi confortului locuitorilor săi, să nu beneficieze de aportul designerilor şi arhitecţilor care au lucrat din 90 la refacerea REALĂ a Oradiei LOR. «Proiectul revizuit» face ca toată această muncă a noastră să se fi consumat degeaba.
Există lucrări de mai bună calitate la studenţii de anul I la design sau arhitectură. Un mega-tort în gama roşu/verde, o singură privire, şi ţi se face rău. Rău fizic. Funcţional, cromatic şi compoziţional, o capodoperă kitsch. Una în care va trebui să locuim în următorul secol…
Totul pare o fuşereală ieftină, făcută în mare pripă… culoare, tonuri, contrast de volume şi texturi, stiluri arhitecturale, modul stilistic şi folosirea acestuia într-o compoziţie ambientală, o mare jale. Corpurile de iluminat stradal se vor ele în ArtNouveau, dar sunt total pe lângă – estetic şi tehnologic, nici un arts&crafts-man de la începutul secolului XX n-ar proiecta aşa ceva. Funcţional…noi fluxuri de trafic total aiurea, perspective cu punct de fugă înspre nimic, pare o piaţă funebră dintr-un oraş sovietic uitat. Gaudi, Gropius, Horta, Klimt, fac looping-uri în groapă, marile lor lecţii au fost degeaba.
Nu conţine nici un landmark notabil, astfel ca oamenii care vin in Oradea, turiştii, să poată spune: am fost în Oradea şi am văzut «chestia aia». Noi nu avem un landmark de reţinut încă. Cum e piramida lui Ieoh Ming Pei, la Louvre, cum e Fântâna Stravinsky lângă Centrul Pompidou, cum e Parcul Guell, Mica Sirenă în Copenhaga, etc. Avem un simbol heraldic puternic, o stemă cu un Leu şi un Înger, dar nu le folosim în nimic important în oraş – nu sunt folosite nici în acest proiect!
Un proiect de arhitectură urbană nu e doar «un proiect tehnic» cum văd că tot apare pe pagina Primăriei. Majoritar, e un proiect estetic, nu refaci nişte borduri ci o întreagă piaţă publică ce dă identitate unui oraş. În acest caz, ghiveciul estetic conceput de arh. Horea Gavriş va distruge ceea ce s-a obţinut în ultimul secol, este o imitaţie chinezească ieftină a Art Nouveau-ului şi a Wiener Secession-ului.
O nebunie temporară, acest proiect. Nu ne reprezintă, ne va transforma oraşul într-o imitaţie chinezească a Seccesion-ului şi Art-Nouveau-ului. Vă rog, trebuie oprit !
Horia Popa
designer
În absenţa dezbaterii publice… scandal!
Citiți principiile noastre de moderare aici!