Fiindcă mulţi îşi dau în această perioadă cu presupusul despre vinovaţi (uitând că cel ce îndreaptă degetul sau două degete spre alţii are alte trei degete îndreptate spre el!) îmi permit să eman soluţii, doar pe bază de fapte, dând exemplu Bihorul.
Şi am să dau exemplu judeţul nostru nu pentru că eu locuiesc aici, ci pentru că de-a lungul anilor unele decizii şi acţiuni unice ori repetitive, luate de oameni, au adus succes – mai mult sau mai puţin sesizat de marea masă ori de ştabii ţării (vorba ceea – când iese bine, se pare normal, când iese rău, eşti luat la întrebări). Exemplele pe care le voi da pot părea mici, dar adunate sau socotite aşa cum se petrec, în mod repetat, duc la realizarea unor lucruri mari, inclusiv a salvării de vieţi omeneşti.
Sunt mulţi pompieri bihoreni care, aflaţi în timpul liber, au acţionat fără să-şi sune şefii şi fără să aştepte aprobare, salvând de la înec sau din alte situaţii de urgenţă oameni necunoscuţi. Au fost nenumărate situaţii când liderul de la ISU Bihor a luat decizii şi a coordonat zeci de acţiuni periculoase, salvând sute de oameni, fără să aştepte aprobări de undeva.
La fel, sunt poliţişti, jandarmi care au intervenit în dese ocazii, luând decizii pe moment, sărind peste protocoale, tot ca să salveze oameni.
Îmi aduc aminte acum câţiva ani, un bolnav psihic se urcase pe acoperişul unei case de pe str. Roman Ciorogariu din Oradea şi ameninţa că se sinucide. Ore bune a stat omul acolo, deşi începuse să plouă afară. Au venit „forţe de intervenţie”, negociatori etc au înconjurat perimetrul şi se uitau în sus. Medicul omului, deşi în etate, s-a riscat urcând pe acoperiş.
În final, un singur om, acum lider în Poliţia noastră, a urcat singur pe acoperiş, l-a sprayat un pic pe individ, a sărit pe el, l-a încătuşat şi l-a adus jos. Decizie fermă, acţiune ultrarapidă, rezultat perfect.
Un alt lider din Poliţia noastră a evitat un scandal monstru acum câţiva ani când mai mulţi interlopi din Bihor şi parcă Arad programaseră o bătaie la noi în judeţ. Acel poliţist a luat decizia şi a intervenit escortând outsiderii până la graniţa cu Bihorul.
Destui medici au salvat sute de oameni luând decizia de a le acorda anumite tratamente, trecând peste bugetul alocat şi peste crizele şefilor de spital. Destui medici stau peste orele de program, îşi sacrifică familia, pe salariu mic, doar pentru a salva vieţi omeneşti. Nu cer permisiunea nimănui şi nu aşteaptă recompense, doar decid şi acţionează.
Sunt jandarmi care au salvat zeci de vieţi prin munţii noştri, în condiţii greu de imaginat.
Salvamontiştii au acţionat de nenumărate ori în situaţii extreme şi doar deciziile luate de ei şi acţiunile lor au făcut ca sute de oameni să trăiască şi acum.
Nu ştiu câte protocoale au încălcat aceşti oameni, nici dacă au fost recompensaţi special, dar în mod sigur, sutele de oameni salvaţi şi familiile acestora îşi vor aminti cât trăiesc de ei şi îi pomenesc mereu în rugăciunile lor.
Până şi în cazul tragediei de la Beliş din ianuarie anul acesta, puţini ştiu că salvamontiştii noştri, pompierii, jandarmii şi echipajele medicale de urgenţă au ajuns printre primii, deşi erau alţi colegi din ţară poate mai aproape de locul nenorocirii şi au pus mâna să ajute. Un medic, reputat din Oradea, a îndrăznit să facă apoi unele declaraţii, pertinente şi, drept „răsplată” a fost aproape desfiinţat o perioadă de parte din media centrală.
Acestea sunt doar câteva infime exemple şi, ce e mai important, deşi nu evident, în Bihor se fac mereu pregătiri pentru situaţii de criză.
Jurnal bihorean publică şi susţine în mod constant absolut toate acţiunile şi competiţiile de pregătire iniţiate de formaţiuni medicale sau ale armelor.
Cu riscul de a părea că favorizăm anumite instituţii, JB a promovat mereu şi iniţiativele de pregătire a maselor de oameni. Mă refer aici la lecţiile date de poliţişti, pompieri şi jandarmi la şcoli sau cu diferite ocazii. Mă refer la cursurile iniţiate de SMURD şi Ambulanţă pentru acordarea de prim ajutor. Mă refer la competiţiile serviciilor profesioniste din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, dar şi cele de la M.A.I. unde de nenumărate ori bihorenii au câştigat – deci sunt mai pregătiţi. Mă refer la cursurile de acordare a primului ajutor organizate pentru medici de toate specialităţile De ce? Pentru că toate aceste acţiuni de pregătire efectuate cu periodicitate duc la performanţă.
Şi din acest punct de vedere. Bihorul poate da exemplu pentru a se pune capăt mai repede tragediilor de orice fel pentru că sunt convinsă că dacă şi în Constanţa ar abunda astfel de acţiuni de pregătire, poate în câteva secunde ar fi apărut un echipaj de ordin maritim ori de la frontieră ori mixt (maritim, frontieră, medical şi ISU) sau poate motorul de la barca pompierilor funcţiona şi acei patru salvatori îngeri trăiau şi acum.
Până sistemul 112 şi ministerele şi ceilalţi ştabi din Capitală se vor deştepta, Bihorul ar putea oferi lecţii – multe unice! – concrete pentru celelalte judeţe.
A! Şi încă ceva! Şefii (nu liderii!!) cer în general să faci din … bici şi îşi trimit angajaţii cu mâinile goale „în luptă”. Doar că nu mai merge cu sloganul „Lasă, merge şi aşa!”. Aşa am văzut de curând, pe DN 76, un muncitor care dădea cu o măturiţă în stânga – dreapta pentru că nu avea alt instrument de lucru, iar maşinile stăteau cu zecile aşteptând ca lucrătorul să termine treaba. Gândesc că şi acel muncitor ar trebui să ceară mai ferm utilaje, nu să lucreze cu măturiţa în secolul 22, aşa cum fiecare dintre noi trebuie să facem.
Închei tot cu exemple. Tinerii care au ieşit acum 25 de ani la Timişoara împotriva comunismului, ca şi cei ce au ieşit acum, înainte de alegerile prezidenţiale au decis ei pentru ei şi pentru semenii lor, nu au aşteptat după nimeni. Au ieşit şi, prin propriul exemplu, au reuşit să întoarcă sisteme.
Citiți principiile noastre de moderare aici!