Nu putem uita nici bazinul geotermal de lângă Oradea. Băile Felix și 1 Mai au rămas un magnet pentru turiștii de pretutindeni.
Din păcate, toate bogățiile acestea lăsate de Dumnezeu sunt spurcate de mâna omului. Pentru că, nu-i așa?, omul sfințește locul, dar la fel de bine îl poate și contamina, uneori ireversibil.
Mă duce gândul la sintagma aceea, cu „frumoasă țară, păcat că-i locuită”. Mă încăpățânez, totuși, să mă lupt cu acest proverb prin care, practic, noi, ce-i care locuim aici, ne autoironizăm. Insist să cred că proverbul nu se aplică pentru majoritatea românilor. Însă, așa cum se întâmplă de obicei, ca să parafrazez un alt proverb, dacă un prost aruncă o piatră în apă, alți zece deștepți se chinuie s-o scoată. Cam așa și la noi, cu gunoaiele ce ne împânzesc țara, inclusiv în rezervațiile naturale. E la fel de valabil și în județul Bihor, chit că bihorenii se țin mai cu moț decât românii de prin alte părți. Cum ar veni, ne ținem mai deștepți și mai civilizați, dar între noi trăiesc destui bipezi ignoranți și, fatalmente, proști. Pentru că doar ignoranța, sinonimă cu prostia, îți poate permite să lași în urma ta dovezi jenante ale existenței tale, precum flacoane, doze, șervețele ș.a., atunci când te urnești la un picnic sau o drumeție montană.
În urmă cu câțiva ani, Consiliul Județean își înființa structuri care se ocupă de promovarea turismului, în Bihor. Însă ce efect mai are promovarea turistică dacă, la pachet cu frumusețile naturale, turistul vede și gunoaiele aruncate la tot pasul? Îmi permit să-l provoc pe președintele Consiliului Județean, inginerul hidro Pasztor Sandor, cel care se ține un iubitor al naturii. Înființați, domnule, și o structură care să aibă în atribuții supravegherea curățeniei măcar în zonele turistice de top ale Bihorului. Și da, oamenii ăia să umble și să-și facă treaba, așa multă cum e. Sigur că sunt o sumedenie de instituții care ar trebui să vegheze la păstrarea curată a domeniului public: primăriile, Garda Forestieră sau Garda de Mediu, precum și administratorii ariilor protejate.
Trebuie, însă, pornit de la realitate, dacă suntem animați de dorința sinceră de a îmbunătăți situația. Orice s-ar spune, Consiliul Județean are o responsabilitate în acest sens, mai cu seamă că va gestiona sistemul de management integrat al deșeurilor, la nivel județean.
Așa cum există o Poliție Locală în Oradea, care are și o componentă ecologică, ar putea fi înființată și la nivel județean o Poliție Ecologică, care să se concentreze pe păstrarea curată a zonelor turistice din județul Bihor, putând acționa ca un dinam, în relația cu celelalte structuri de mediu. Însă avem nevoie de una reală, care să-și facă treaba, nu să devină un generator de sinecuri la stat pentru niscaiva clientelă politică de pe la sate.
Cred că dacă există o aplecare reală spre problemă, se pot găsi soluții pentru o mai bună contracarare a depunerilor ilegale de deșeuri. Iar speța Salubri SA Aleșd, care tocmai și-a bătut joc de natură, în Munții Plopiș, spune multe. Și aici, Consiliul Județean poate sancționa, dacă tot se vor face licitații pe zonele județului, pentru adjudecarea noilor salubrizori.
Hai, dle Pasztor, curaj! Vorba predecesorului UDMR de la Consiliul Județean: „Ai curaj, ai succes!”. Atât că dl Kiss a avut curaj doar pentru el, nu și pentru noi, ceilalți. Dacă vrea să schimbe mentalități și percepții, acum e momentul domnului Pasztor să iasă cu adevărat la rampă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!