Conform art. 539 alin. (1) al Codului de procedură penală, are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată nelegal de libertate. Cu toate acestea, în legislația românească, privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului, precum și prin hotărârea definitivă a instanței de judecată investită cu judecarea cauzei.
Datorită acestei din urmă reglementări, respectiv prin condiționarea acordării despăgubirilor de existența unei ordonanțe a procurorului sau a unei hotărâri judecătorești care să constatate că privarea de libertate a fost nelegală, Statul român a fost condamnat de nenumărate ori de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 5 paragraf 5 al Convenției, considerând că reclamantul nu avea la dispoziţie, la nivel naţional, posibilitatea de a obţine reparaţii pentru privarea sa de libertate (Cauza Degeratu c. României).
Curtea Europeană a mai reținut, în jurisprudența acesteia, că Guvernul României nu a depus la dosarul cauzei nici un exemplu de practică judiciară în care o persoană să fi obţinut o reparaţie de tipul celei prevăzute de articolul 5 alineatul 5 din Convenţie (Cauza Pantea c. României).
Într-o altă cauză Curtea a concluzionat că reclamantul nu putea solicita nicio despăgubire în temeiul dispoziţiilor Codului civil indicate de Guvern, care nu permiteau angajarea răspunderii civile a autorităţilor decât în cazul în care li se poate imputa o greşeală – fie şi prin neglijenţă sau imprudenţă). Pe de altă parte, Curtea evidenţiază că Guvernul nu a invocat nicio altă cale judiciară din dreptul român care i-ar permite reclamantului să solicite o reparaţie, în consecinţă, fiind încălcat articolul 5 paragraf 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza Roșca c. României).
În țări precum Germania, Belgia, Franța sau Italia despăgubirea este datorată și atunci când deținerea este urmată de neînceperea urmăririi penale, de o eliberare sau de o achitare.
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm că despăgubirile pentru privarea nelegală de libertate trebuiesc acordate și în cazul în care s-a dispus o soluție de renunțare la urmărirea penală, clasare sau achitare și nu doar atunci când un judecător sau procuror constată că privarea de liberate a fost nelegală.
Citiți principiile noastre de moderare aici!