Şi asta pentru că din ce în ce mai mulţi cetăţeni ştiu că sunt folosiţi de politicieni şi mai ştiu că în politica românească nu ajung oameni vertebrali şi dotaţi, nici cei săraci dar deosebit de morali, inteligenţi, binevoitori. De ce? Pentru că „sus”, în „politică”, se ajunge doar dacă faci pe căţeluşul pe lângă mulţi „mahări” şi doar dacă „îţi plăteşti constant scaunul” – oricare ar fi el. Afirmaţia a fost confirmată şi de unii politicieni. În urmă cu vreun an jumate, un membru al unui partid, parlamentar pe atunci, a mărturisit chiar la televizor că încă plăteşte credit la bancă pentru alegerile din 2009, când a cotizat „la susţinerea partidului”. Adică pentru a-şi obţine fotoliul. Alt exemplu, local: acum vreun an, în grabă, un ziarist orădean s-a aşezat pe scaunul unui consilier local. Acesta l-a apostrofat dulceag pe ziarist: „Nu ştiţi dvs. cât m-a costat scaunul acesta!”.
În concluzie, nu e de mirare că lumea nu merge la vot (fapt convenabil pentru politicieni!) şi nici că nu există oameni valabili, care să reprezinte cu cinste partidele politice româneşti. Urcarea pe treptele politicii din ţara noastră se face pe bani grei şi pe linguşeli, adică pe un anumit sistem de valori care nu are nimic de-a face cu bunul simţ. Nu degeaba se zice în popor că „cea mai rentabilă” meserie din zilele noastre e cea de politician (român).
De aceea românii capabili şi cu caracter, dar care nu au potenţe financiare, nici dorinţa de a face plecăciuni unora (cu orice preţ) nu vor să „se bage în politică”, iar cei care încearcă – se lasă repede păgubaşi fiindcă nu rezistă să se lase folosiţi oricum şi să (de)cadă în iadul politicii.
Deşi „câinii latră, caravana trece”, să nu credeţi că nu ştim (noi, oamenii de rând) mersul lucrurilor, doar că trebuie să aplicăm mai pronunţat metoda de a vă sancţiona.
Citiți principiile noastre de moderare aici!