Autor a două cărţi – Fabrica de Furnici şi Recolta Roşie şi semnatar al mai multor articole în presă specializată, orădeanul este susţinător şi apărător ocazional declarat al edilului şef. Totul până la deschiderea unei galerii de artă în sinagogă.
„După cum explica şi Radu Tîrnoveanu, sinagoga e improprie expoziţiilor. Dimensiunea spaţiului contează prea puţin atunci când întreg centrul este ocupat de bănci. Mărimea impozantă a sinagogii contează prea puţin atunci când – vorba domnului Tîrnoveanu – picturile murale tocmai sunt în curs de renovare şi nu poţi bate cuie în pereţi ca să atârni o ramă.
Trecem peste faptul că locaţia e oarecum obscură în poziţionare şi cam departe de centrul oraşului, şi ajungem la problema stringentă: arta modernă într-un lăcaş sfânt.(…)
Încercaţi să vă imaginaţi ridicolul situaţiei şi stupefacţia turiştilor ori vizitatorilor locali atunci când, intrând într-o sinagogă, vor da peste un nud de femeie, un bust în bronz cu sâni generoşi sau pur şi simplu – dacă e să o luăm logic – o expoziţie cu tematică ortodoxă. Unii artişti orădeni – printre care şi Radu Tîrnoveanu dacă nu mă înşel – abordează teme religioase în lucrările lor. Teme religioase cu caracter ortodox, ca să fiu şi mai specific. Nu ştiu dacă aţi fost în ultimii doi-trei ani pe la Galeria de Artă din Oradea, dar – din când în când – sala se umple de icoane pe sticlă, lemn, metal. Pe pereţi atârnă cruci de diferite mărimi. Ateul din mine zâmbeşte cumva ironic la ideea de a vedea pereţii unei sinagogi decoraţi cu elemente religioase ortodoxe; dar artistul din mine pur şi simplu se cutremură în faţa ridicolului situaţiei. Şi nu din considerente religioase, ci pentru că mă gândesc cu groază la cum ar chicoti vizitatorii în faţa faptului împlinit. La cum şi-ar da coate turiştii, la cât de fâstâcit s-ar simţit pictorul sau sculptorul respectiv în ziua lansării, la cum (anterior acesteia) ar atârna Isuşi şi Fecioare Maria peste simboluri evreieşti, atent să nu zgârie cumva muralul, ca să nu existe discuţii pe urmă cu cei din comunitatea evreiască.
Arta nu ţine cont de valori morale şi religie. Ori mutarea Galeriei de Artă din Oradea în incinta sinagogii Zion îngrădeşte cumplit dreptul la liberă exprimare al artiştilor. Imaginaţi-vă un sculptor chinuindu-se să treacă peste băncile de rugăciune cu un bust de femeie în braţe. Imaginaţi-vă un cuplu de turişti germani întrebând un tânăr pe stradă unde e locaţia galeriei şi cum s-ar simţi luaţi în derâdere când tânărul respectiv le-ar explica să se îndrepte spre… sinagogă. Imaginaţi-vă absurdul situaţiei atunci când, dedesubtul unui vitraliu cu o gigantică stea a lui David, vor sta rezemate de perete picturi abstracte, pânze înfăţişând buchete de flori, peisaje orădene şi – poate – două femei sărutându-se. (…)
Vor apărea artişti ale căror lucrări nu vor putea fi expuse pentru că încalcă normele religioase. Aceiaşi artişti se vor simţi dezamăgiţi, părăsiţi, îngrădiţi, iritaţi. Pentru că nu pot expune în singura galerie de artă orădeană din considerente… religioase. Pentru că au 16 pânze ce nu pot fi atârnate deoarece cuiele ar umple pereţii de găuri. Deoarece o pictură în stil impresionist se va confunda cu reprezentările grafice de pe perete iar efectul dorit de artist se va disipa ca cerneala în apă. Ei bine – acei artişti se vor plânge de lucrurile astea. Întâi în cercurile de prieteni, apoi – încet – pe Internet. Şi până în 2017 veţi avea o serie de articole care subliniază nu doar absurdul situaţiei ci – mai grav – faptul că Oradea a făcut un pas înapoi în ceea ce priveşte viaţa culturală. Asta dacă nu era îndeajuns că cea din urmă deja se stinge an după an.
Imaginaţi-vă site-urile de ştiri preluând întreaga tevatură şi tabloide arătând cu degetul spre sinagoga Zion. Imaginaţi-vă români cu 6 clase discutând în comentarii despre asta şi discuţia degenerând la insulte cu caracter antisemit. Pentru că realitatea e exact aceasta: locuim într-o ţară populată de imbecili, care imbecili au acces la Internet şi ţin cu ardoare de părerea lor. Oameni care nu ştiu prea multe, n-au citit prea multe, şi care de-abia aşteaptă un motiv să-şi verse angst-ul pe minorităţi.
Păi… tocmai le-aţi oferit un motiv. (…)
Pentru că… expoziţie în sinagogă.
„Galerie de artă în sinagogă”, domnule Bolojan. Repetaţi asta de câteva ori în gând, făcând abstracţie de contracte de cesiune, investiţii, vad comercial şi viaţa culturală a oraşului.
„Galerie de artă în sinagogă”.
„Galerie de artă în sinagogă”.
„Galerie de artă în sinagogă”.
„Galerie de artă în sinagogă”.
„Galerie de artă în sinagogă”.
Scrieţi-o pe o hârtie de vreo cinci ori şi recitiţi şi rumegaţi puţin ideea.
Vă rog eu mult.
Cu stimă
Răzvan T. Coloja
Citiți principiile noastre de moderare aici!