“Nu poţi cunoaşte Rosia Montana din cărţi, de pe net şi cu atât mai puţin din spoturi publicitare plătite pe bani grei.În Munţii Apuseni există o localitate cu un aer special. Nu doar pentru că vorbim despre cea mai veche localitate atestată din România, încă de la anul 131 d.Chr.. „Întâmplările” ce au ca punct central mineritul la Roşia produc reverberaţii pe bursele internaţionale. Ştirile ce curg despre „cazul Rosia Montana” scad şi cresc exponenţial acţiuni. Însă nici măcar aceste aspecte nu dau farmecul Roşiei. Aveam să mă lămuresc mai târziu de ce ardelenii, românii au nevoie de Roşia Montană aşa cum au nevoie de istoria lor.
Un banner cocoţat deasupra şoselei te anunţă că eşti în „Roşia Montană – localitate minieră”. Culorile şi grafia din inscripţie sunt specifice celor folosite în campania publicitară a companiei ce vrea să exploateze aurul Apusenilor, folosindu-se de cianuri.
Încă de la primii paşi în Roşia Montană, am avut senzaţia că am devenit subit părtaşul oarecum involuntar al unui război surd între două tabere ireconciliabile. Una dintre tabere are resurse serioase, inclusiv financiare, cealaltă compensează prin abnegaţie şi convingere. Una a avut şi are sprijinul total al autorităţilor locale, dar şi a unor înalţi reprezentanţi ai Statului Român. Cealaltă primeşte sprijin din centrele universitare din ţară, de la Academia Română, dar şi de la diferitele organizaţii din străinătate.
Am spus „bună ziua” Roşiei când piaţa centrală a localităţii şi străzile din jur trepidau. Erau zilele lui FânFest – Festivalul Fânului. Ecologişti din ţară şi străinătate, militanţi anti-cianuri, ziarişti români şi străini sau pur şi simplu curioşi de festival şi de controversa aurului umplu Roşia Montană an de an, vreme de câteva zile. Festivalul a luat amploare, iar organizatorii se dau peste cap să-ţi ofere cazare, chiar dacă resursele sunt limitate iar soluţia cu cortul nu e pe placul oricui.
Pe de altă parte, realizezi că în restul anului Roşia Montană e sub „asediul” constant al căştilor galbene şi a unor maşini de teren puternice, marea lor majoritate purtătoare ale aceluiaşi număr de înmatriculare: „RMG” – acronimul de la „Roşia Montană Gold”. Opozanţii proiectului de exploatare a aurului prin cianuri i-au botezat simplu pe cei cu cizme de cauciuc, salopete verzui şi inevitabilele căşti galbene: sunt „goldiştii”, angajaţii companiei Gold Corporation. În încercarea sa de a-şi spăla imaginea umbrită de ameninţarea cianurilor, Gold Corporation a deschis la Roşia o staţie-pilot de tratare a apelor acide, de culoare roşiatică, ce curg de pe versanţi – urmare a exploataţiilor miniere din trecut. Inginerul Radu Poşogan ne-a prezentat staţia-pilot, arătându-ne cum apa acidă, plină de metale şi de alte minerale e curăţată până ce ajunge la stadiul de apă distilată. Dacă proiectul minier va demara, Gold Corporation ar curăţa apele roşii din Roşia printr-o tehnologie de vârf, ne asigură angajatul Gold, în timp ce bea apă proaspăt distilată în staţia-pilot. Demonstrativ, au pus un acvariu plin cu peşti exotici, în faţa staţiei-pilot…
Primăria e a Gold-ului!
Angajaţii companiei miniere îţi oferă un tur într-o galerie minieră subterană de câteva sute de metri, amenajată de companie, care a deschis şi un birou de informare, pentru promovarea propriului proiect. Da, Gold Corporation a reabilitat câteva case din Roşia, dar fără să ţină cont de regulile de restaurare, spun organizatorii FânFest. Însă aceeaşi companie a cumpărat o sumedenie de alte case, pe care le lasă în paragină, câtă vreme proiectul e incert. În schimb, pe toate sunt tăbliţe informative cu sigla Gold, suprinzător de mari, inadecvate chiar, în comparaţie cu acel mic semn distinctiv ce indică faptul că multe dintre aceste case sunt declarate monument istoric. De aici şi un alt sentiment pe care l-am trăit în permanenţă: acela că Gold Corporation s-a făcut deja stăpână pe Roşia Montană, chiar dacă nu are încă undă verde pentru proiectul minier. E o anormalitate tolerată şi chiar încurajată de autorităţile locale – o deviaţie care merge până acolo unde clădirea Primăriei din Roşia Montană e azi proprietatea Gold Corporation. Iar Primăria plăteşte chirie proprietarului corporatist, ne spune acelaşi ghid Alexandru.
Înainte să ajung la Rosia Montana nu eram lămurit despre posibilitatea a unui turism de masă aici. Desigur, auzisem de sutele de kilometri de galerii romane. Există şi un muzeu al mineritului, dar nu ştiam cum arată zona. La Rosia Montana eşti la munte, iar zona e bucolică. Localitatea are farmec, e toată un suiş şi-un coborâş. Arhitectura caselor nu te lasă indiferent, iar Asociaţia Alburnus Maior şi Asociaţia ARA – Restaurare Arhitectură au lansat un program de adopţie a caselor din Roşia Montană către cei interesaţi să conserve patrimoniul arhitectonic. Un gest menit să pună o piedică proiectului RMGC. Minerii moţi nu erau oameni săraci, iar lucrul acesta se vede. Sute de ani, satul a fost structurat pe grupuri etnico-religioase. Românii în vale, maghiarii în deal. Şi bisericile sunt grupate la fel, cea greco-catolică şi cea ortodoxă, în vale, cele unitariană, reformtă şi romano-catolică sus, în deal, aproape de piaţa centrală. Compania care vrea să exploateze aurul promite să nu se atingă de locaşurile religioase. Ghidul de la FânFest spune, însă, altceva. Alexandru ştie că un drum industrial, străbătut de camioane de dimensiuni impresionante, va trece la doar câteva zeci de metri de biserica romano-catolică, chiar dacă aceasta este declarată monument protejat…
Roşia Montană păstrează un aer arhaic. Culmile, tăurile, bisericile, casele, vechile cariere, galeriile romane, muzeul RoşiaMin, totul stă mărturie trecutului mândru al acestei localităţi-simbol pentru Munţii Apuseni. În Roşia, şi zidurile sunt altfel: realizate din piatră de râu, prin zidărie seacă, fără mortar, ce implica o tehnică deosebită. Se cheamă „mauri”. Aceste ziduri, întreţinute şi azi de unii localnici, delimitau în mod fericit proprietăţile. Iar prin faptul că au zidăria seacă lasă apa să se scurgă, evitând inundaţiile.
Cianură pentru apa Ardealului
Roşia Montană e într-o vale, înconjurată de culmi aranjate de natură într-un chip fericit. Totul e verde. Exploataţia minieră auriferă le-ar face însă nevăzute. Rămasă rând pe rând fără masivul Cârnic, apoi Cetate, Jig şi Orlea, Roşia nu ar mai avea motiv să-şi păstreze în denumire şi atributul de „Montană”. Exploataţia la suprafaţă prin cianurizare ar distruge şi sutele de kilometri de galerii miniere de pe vremea romanilor.
Ar apărea, în schimb, un iaz de decantare în care se va deversa halda de steril cu cianură. Gold Corporation vorbeşte despre un conţinut mic de cianură, însă problema infiltrării cianurii în pânza freatică rămâne în suspensie. Apusenii sunt o zonă locuită, iar poluarea pânzei freatice ar putea afecta tot bazinul hidrografic al Ardealului, arată opozanţii proiectului. Nu e de mirare faptul că Ungaria se opune proiectului mineritului prin cianuri.
Iazul de decantare a cianurilor ce ar fi amplasat pe Valea Cornei ar urma să fie mai mare decât cel de la Vidraru. Ar dispărea, în schimb, tot satul Corna, cu tot cu biserici. Gold Corporation promite, însă, să reloce tot. Din masivul Cârnic ar rămâne doar Piatra Corbului. Amplasată la peste 1.000 de metri altitudine, stânca de dacit de culoare gălbuie atestă existenţa mineritului antic şi a galeriilor de origine romană. Exploataţia la suprafaţă prin cianurizare ar distruge şi sutele de kilometri de galerii miniere rămase de la romani.
Proiectul cere sacrificii şi între roşieni. Mai multe gospodării au dispărut deja şi multe altele vor trebui încă relocate, pentru ca proiectul să înceapă. Inclusiv drumul de acces spre Roşia Montană va trebui să dispară, pentru a face loc unui baraj de acumulare, necesar proiectului de minerit. Angajaţii Gold spun că vor face alt drum, pe un alt traseu.
O investiţie girată politic
Ce vrea Gold Corporation la Roşia Montană e fără precedent pentru spaţiul românesc. Un proiect cu impact masiv asupra mediului înconjurător. De aici, şi efortul Gold-ului de a na asigura că nu e dracul chiar aşa de negru. E însă şi problema contractului secretizat dintre Statul Român şi Gold Corporation, exploatat politic în ultima perioadă. Când fostul premier Boc şi-a arătat rezervele asupra acestui contract, preşedintele Băsescu a ieşit imediat la rampă pentru a susţine proiectul, în mod repetat. Cât a fost în Opoziţie, premierul Ponta a criticat şi el proiectul de minerit prin cianuri şi contractul secretizat. Acum, opozanţii proiectului, adunaţi sub sloganul „Salvaţi Roşia Montană!”, se tem că şi actualul Guvern o va da la întors…
În definitiv, România are de-a face cu un proiect de amploare, ce va mutila definitiv o zonă, cu implicaţii pe termen lung, pentru a exploata şi resturile de aur care au mai rămas în Apuseni. Oare merită?”
Citiți principiile noastre de moderare aici!