Și totuși…
…Totuși sunt oameni ca toți ceilalți muritori.
Cu toții trăim între naștere și moarte! Nu știm când…venim și când…plecăm!
Ion a venit în Oradea, acum vreo 80 de ani, nu știu în ce zi și a plecat (culmea ironiei soartei!) a doua noapte după NAȘTEREA MÂNTUITORULUI!
Așa a fost să fie!
Scaunul din cabina în care…am locuit, împreună, peste 55 de ani a rămas gol. La fel ca alte scaune din aceeași cabină- ocupate, acum, de generația care preia ștafeta.
Asta e viața – pentru toți! Venim și plecăm!
Când? Nu știm! Ăsta e miracolul- imprevizibilul! Nu hotărâm noi! O face ACELA care ne guvernează destinele!
…După un actor rămâne amintirea rolurilor și durerea familiei!
…În vara trecute plecase în ultimul turneu: Galați – București – Craiova…! Voia să joace, să mai joace, dorea aprig!
…Iertați-mă, am greșit, nu era ultimul, ci penultimul!
ACESTA este ultimul, în cer, cu îngerii!
Nu, Ioane ?!?
Eugen Țugulea
coleg
(și ceilalți colegi)
[related-post post_id=”1958447″]
Citiți principiile noastre de moderare aici!