Deunăzi a fost condamnată (cu suspendare), pentru luare de mită, Valerica Bențe – fostă funcționară în Primăria Oradea. Cazul ei este notabil fiindcă încă înainte de (prima) sentință, conducerea Primăriei i-a responsabilizat pe adjunctul Direcției Economice – Tănase Miculescu și pe șeful Serviciului de Executări Silite – Ioan Guler, retrograndându-i. Mai remarcabil este că “execuția” a fost publică, fiind motivată în conferință de presă prin afectarea bugetului local datorită gradului slab de încasare a taxelor, inclusiv prin neobservarea practicilor marca Valerica Bențe. La acea vreme, orădeanului de rând i-a crescut inima aflând ce vânt de exigență bate prin Piramidă. Doar că…
Tot zilele trecute, Curtea de Apel Oradea a impus, pe bună dreptate, Administrației Domeniului Public (ADP) Oradea plata, în solidar cu trei angajați ai Ștrandului Ioșia, a 230.000 de euro față de familia fetiței înecate în gaura de scurgere. La fel ca și în cazul Valericăi Bențe, problema a fost una sistemică, nu accidentală, fiindcă nu era fixat grilajul pe gura de scurgere iar “bomba cu ceas” a unei tragedii ticăia. Însă deși o familie a fost îndoliată iar orădenii vor contribui la achitarea daunelor, nu s-a pus problema vreunui “duș rece” pentru șefii ADP.
Tot luna trecută, magistrații, nu edilii, au fost cei care au scos-o, cel puțin temporar, pe jurista-șefă Eugenia Borbei din aparatul municipal. A fost nevoie ca procurorii să instrumenteze un dosar penal pentru a fi suspendată jurista-șefă care a girat tot felul de hotărâri care, prin injustețea lor, au “sângerat” bugetul Oradiei. Un mic exemplu uitat dar revenit în actualitate: s-au plătit 500.000 de lei unui arhitect pentru pozarea și studierea fațadelor caselor de pe toate străzile și ulițele incluse pompos în Centrul Istoric pentru ca proprietarii să poată apoi fi supra-taxați. Doar că “taxa de fațadă” a fost demolată în Justiție.
Pentru șuntarea bugetului Oradiei cu 500.000 de euro pentru Podul Macio din zona Silvaș nu a fost retrogradat niciunul din șefii Direcțiilor care ar fi trebuit să vegheze la depunerea garanției bancare de către “investitorul” italian cadorisit cu teren de la oraș. Acum, orădenii plătesc pentru podul ruginit în răstimpul abandonării sale. Rămâne de văzut părerea Curții de Conturi despre neglijența (ca să dăm prezumția de greșeală involuntară), din aparatul Primăriei.
P.S.
Tot la capitolul dublei măsuri putem trece și exigența afișată de edili față de slaba calitate a pavajului din Pasajul Vulturului Negru în timp ce alte cârpeli centrale s-au trecut cu vederea. De pildă peticeala de pe noua promenadă riverană de pe malul Crişului, din aval de Podul Ferdinand.
Citiți principiile noastre de moderare aici!